Socola 2007

Frica … Durere … Suferinta … Ma doare sufletul ... Ma doare tare ca si cum as avea rupt un picior . Ma simt groaznic . Ma simt complet sfarimat sufleteste , calcat in picioare si facut terci. E ingrozitor ce pot face niste oameni din tine in numai 3 saptamini de tortura. Imi pare foarte rau ca n-am murit acolo . Era mai bine daca muream decit sa traiesc in halul asta.

Oricum parintii voiau sa ma bage la gratii , dar nu prea aveau cum caci nu aveau nici un motiv. Au venit si mi-au facut scandal , eu m-am enervat si-am vrut sa plec din casa sa ma duc inapoi la pestera. Eu venisem in iasi dupa calculator nu venisem iarasi la panarama si scandal , sint satul de asa ceva de-o viata intreaga , nu mai suport asa ceva. Toata viata de mic copil a trebuit sa suport scandalurile din casa cu tipetele si urletele isterice ale mamei iar tata cu injuraturi si pumni. Toata viata am vrut sa scap sa plec din mediul asta ingrozitor al familiei mele. Oare n-am dreptul sa traiesc si eu linistit sa nu-mi mai tipe nimeni la ureche ? Din cauza lor sint un bilbiit si-un speriat de viata. Din cauza lor am plecat la pestera aia , am vrut sa fug cit mai departe de parinti fiindca nu-i mai suport. Am vrut sa ies din casa sa scap de panarama. Dar nu m-au lasat sa plec. Am luptat cu tata si a fost mai tare cu mine. A reusit sa ma tina , iar eu am cedat. Au profitat de-un moment de nervi cind am facut si eu un mic gest de violenta macar ca a fost in legitima aparare, si gata imediat au chemat Politia si m-au dus la spitalul de nebuni.

Si oare n-am motive sa ma tem de oameni ? Pai uite ce mi-au facut oamenii ! Uite unde m-au adus oamenii ! M-au prins ca pe un animal si m-au bagat aicea intr-o cusca , impreuna cu 50 nebuni care racnesc ca toti dracii.

Prima zi a fost mai usoara , nu imi faceau inca tratament , fiindca eram programat pentru comisia de expertiza . Oricum timpul s-a dilatat enorm , o zi trecea extrem de greu. Imi era groaza sa stau acolo. Eu venind din pustietatea muntilor unde cit vezi cu ochii nu se vede nici un om si unde luni intregi nu ma intilneam cu nimeni eram obisnuit cu libertatea totala. Sa te trezesti asa brusc intr-o camera cu 50 nebuni e ceva greu de suportat pentru orice om , si cu atit mai greu pentru mine care veneam din pustietate. Dar ma straduiam sa nu-mi fie frica.. La urma urmei ce-mi pot face ? Nici chiar de tratament nu ma temeam prea chiar asa de tare caci la urma urmei cartea mi-e scrisa. Am spus tot ce-am avut de spus. De acuma pot sa ma si omoare ca nu-mi mai pasa.

Cam incepeam sa uit de razboiul meu social , nu prea mai aveam chef de conflicte cu lumea ci as fi vrut sa traiesc bine. Dar uite ca dodata asa brusc a venit razboiul peste mine fara sa-l fi chemat eu. Acuma trebuie sa mor stupid ca un erou aici in spitalul asta de nebuni.

Dimineata m-au chemat sa-mi ia singe. Eu nu suport chestia asta , niciodata n-am putut suferi sa tin asa mina intinsa si sa-mi bage acul in vena. Eu de mic copil am avut o groaza de injectii , am fugit intotdeauna de la scoala cind veneau sa ne faca vaccinuri. Dar cel mai tare imi era nesuferita injectia in vena pentru luare de singe. Nici nu suport sa ma uit cind baga acul in vena mi se pare ceva ingrozitor.

Oricum e stupid . Daca sint la psihiatrie de ce imi fac analize la singe ? Ce treaba are singele cu sanatatea psihica ? Ei , si ce pot sa fac ? Oricum nu pot sa refuz , sint obligat sa suport mizeria asta. Prea multe absurditati sint obligat in spitalul asta ! M-am asezat pe scaun , am intins mina… M-au legat cu garou… Frecau cu vata muiata in spirt… Imi era groaza. Ma gindeam “Iata singele meu care se varsa pentru voi…” Au bagat acul , si brusc am simtit deodata ceva asa ca un fel de caldura , m-am simtit deodata moale , imi cadea capul in jos , am soptit … Mi-e rau… Si gata ! Totul s-a facut negru , am lesinat.

Cind am deschis ochii , citava vreme n-am putut sa reactionez cu nimic. Auzeam , vedeam simteam cum imi trage palme asistenta dar nu puteam reactiona . Abia pe urma mi-am revenit complet. Cind m-am ridicat de pe scaun mi-am dat seama ca aveam pantalonii de la pijama uzi… Ma pisasem pe mine !

N-am apucat sa-mi revin prea bine ca imediat am fost chemat in fata comisiei de expertiza care sa ma examineze si sa decida asupra sanatatii mele mintale. Cam prost ales momentul , pai tocmai lesinasem , trecusem printr-un fel de moarte , eram pisat pe mine , intr-o stare de soc psihic , si in halul asta vrei sa examinezi un om ? Dupa parerea mea conditiile de examinare modifica considerabil realitatea. In momentul acela nu mai eram deloc acelasi om ca in ziua dinainte. Dupa ce am fost terorizat o noapte la gratii , a doua zi torturat pina la lesin , dupa aia hai sa examinam … ce-a mai ramas din pacient.

Regulamentul spitalului prescrie, mai intii internarea omului si abia pe urma examinarea lui de catre o comisie. Nu se accepta examinarea oamenilor in libertate neinternati in spital. Ori asta mi se pare nu doar absurd ci e deja o tentativa de a denatura din start adevarul. Interactiunea om – spital poate face in numai citeva ore pe un om normal si sanatos sa devina un bolnav psihic. Orice om care ajunge internat acolo la Socola-gratii , innebuneste. Bolile psihice sint foarte molipsitoare pentru oamenii slabi . Nebunia incepe sa intre in om in clipa in care a imbracat prima data pijamaua de nebun . Pe urma nu mai esti normal niciodata. Te transformi psihic , in spital incepi sa imprumuti nebunie de la colegii din salon , imprumuti fara sa vrei detalii din comportamentul lor , urletele nebunilor iti intra in minte si devin urletele tale , se transforma in spaime irationale. Te transformi dintr-un om normal intr-un prizonier isteric care vrea sa scape.

Acum sint acasa. Ratiunea imi spune ca sint liber. Dar frica nu trece. Vreau sa scap. Ma simt ca si cum n-am scapat de acolo. Mi-e frica. Mi-e frica ca o sa ajung inapoi, parintii tirani ma ameninta incontinuu ca ma duc inapoi la gratii daca nu ascult de ei , iar mie mi-e groaza , am o frica isterica , claustrofobica. Vreau sa fug , vreau sa scap ! Urletele nebunilor de acolo imi rasuna in minte. “Eu am stat de tot la spital” “Nu vreaau ! Aaargh!” si gemetele aluia care era paralizat de 15 ani in pat. Nu se pot descrie in cuvinte urletele alea toata disperarea si suferinta aia. Mi-e groaza ca o sa ajung sa stau si eu de tot la spital urlind incontinuu Nu vreaaauu ! Aaaargh !

Dupa ce ai stat o noapte acolo intre nebuni , este imposibil sa mai fii normal psihic ! E ceva ca si cum pentru a verifica daca un om are sau nu hepatita , il internezi mai intii fortat intr-un salon plin cu bolnavi de hepatita , astepti citeva zile ca sa se imbolnaveasca si dupa aia ii faci analizele sa ii dovedesti ca uite este bolnav.

In orice Stiinta avem aparate de masura pentru orice lucru. Chiar si in medicina masuram destul de precis tensiunea , temperatura , pulsul , alcoolemia. Dar daca pentru alcolemie avem un alcoolmetru , adica un aparat precis exact si total obiectiv atunci pentru schizofreinie ce fel de aparat folositi ? Unde-i schizometrul ? Adica daca te-a prins politistul baut la volan si iti cere carnetul , evident ca oricine ii va zice : “Nu-i adevarat , eu nu sint beat ! Nu am baut nimic ! “ Ei , si atuncea politistul scoate fiola ti-o pune la gura si iti cere sa sufli ca sa dovedesti ca nu esti beat. Adica are un aparat de masura obiectiv , nu-i doar asa o apreciere dupa impresia politistului. Ce s-ar intimpla daca politistul nu ar avea fiola si nici o alta tehnologie de a masura alcoolemia ? Atunci politistul ar fi neputiincios si ar trebui sa lase pe toti betivanii sa conduca masini. Dar cum asa ceva este inacceptabil , atunci in aceasta situatie Statul ar fi obligat sa emita o Lege prin care sa dea autoritate totala politistului , de a opri pe oricine si de a retine permisul de conducere oricui i se pare ca este baut doar asa … dupa simpla apreciere subiectiva. Ori sa dai o asemenea putere discretionara unui politist in mod sigur va duce la abuzuri de putere iar politistul va lua carnetul uite asa absolut oricui are el chef zicind : Mie mi se pare ca esti beat ! Eu decid ! si daca asa mi se pare mie , cu asta am inceiat orice discutie !

Asa ceva ar transforma politistii in niste monstri , fiindca e imposibil sa ai putere si sa nu abuzezi de ea. Dar macar daca iti ia permisul de conducere , asta nu-i chiar asa

grav , se mai poate trai si fara masina. Insa in cazul schizofreiniei iti ia complet dreptul de decizie asupa propriei tale persoane. Nu mai ai dreptul sa-ti conduci viata. Devii in mod legal proprietatea altcuiva care are drept sa decida total asupra ta. In cazul meu am devenit jucaria unor parinti tirani care oricum toata viata m-au chinuit.

Visul lui mama este sa ma tina incuiat intr-o camera subt controlul ei pentru toata viata. Inca de mic copil au facut asta cu mine , m-au tinut in singuratate fortata , nu m-au lasat sa ies afara sa ma joc cu alti copii de la bloc , ca sa nu invat obiceiuri rele de la ei. Au vrut un copil cuminte si de asta m-au condamnat inca de mic copil la singuratate. Pentru ca asa sint ei . Asa stiu ei sa traiasca . La ei in casa nu vine nimeni , nici un musafir . Ei insisi ca parinti sint niste singuratici si niste speriati de lume. Asta din cauza ca ambii parinti au crescut lipsiti de familie , mama a fost orfana si a crescut in orfelinat , tata a fost alungat de acasa de mic la scoala in alt oras si de aceea pentru ca au crescut printre straini ei au invatat ca toti oamenii sint niste dusmani si ca nu exista prieteni , si ca nu trebuie sa ai incredere niciodata in nimeni si ca trebuie sa urasti pe cei din jur ca sa supravietuiesti. Toata viata lor parintii mei s-au urit unul pe altul, s-au furat, s-au mintit , s-au batut in fiecare zi era scandal si panarama la noi in casa cu geamuri sparte , scaune si mese sfarimate , cutite infipte in usa , mincare azvirlita pe jos sau chiar afara pe geam. Odata mama a aruncat un intreg cofraj cu oua pe geam. Tata o batea groaznic pe mama si pe mine. Odata tata i-a rupt un picior lui mama. A stat doua luni in ghips. Niciodata n-a fost liniste in familia noastra, aproape ca nici macar o zi de liniste n-a fost. Si pentru ca erau atit de plini de rautate au incercat sa indeparteze de mine pe orice om . Au incercat sa-i indeparteze de mine pe toti prietenii pe care i-am avut. Cind mi-am gasit o fata si am vrut sa ma insor , mama nu mi-a dat voie sa ma insor cu fata care mi-a placut mie , ea voia sa ma insor cu fata care ii placea ei. Cind eram mic ma obliga sa maninc mincarea care ii placea ei nu care imi placea mie. Ma obliga sa maninc brinza cu smintina fiindca zicea ea sanatoasa. Dar mie nu-mi placea , nu puteam suferi mincarea aia , imi era greata , scirba sa maninc brinza cu smintina. Iar mama ma obliga , statea cu varga linga mine ca sa maninc mincare sanatoasa . Iar eu mincam plingind. Oare chiar era sanatoasa mincarea aia mincata asa cu forta si cu lacrimi pe obraz ? Dar oare consecintele psihice care or fi ?

Pai daca tu ca parinte profitind de faptul ca esti mare si copilul e mic si nu se poate apara iti impui asa brutal vointa , prin bataie si pedepse , atunci ii strivesti personalitatea si il faci un handicapat psihic , care nu va fi in stare niciodata sa infrunte viata. Daca parintii s-au impus prea mult asupra copilului , atunci copilul cind creste mare nu mai poate sa se impuna in societate , ci ramine asa un om slab si nevolnic cu care face oricine orice ce vrea din el. Ca sa poti sa traiesti bine in lumea asta trebuie sa fii in stare sa te impui. Fie ca esti la un interviu pentru o slujba , fie ca esti in prezenta unei femei pe care vrei s-o cuceresti , in orice situatie ca ai succes atunci trebuie sa fii in stare sa te impui. Iar daca tu esti un stilcit psihic inca de mic , si obisnuit sa traiesti mereu in frica , atunci n-ai absolut nici o sansa sa traiesti societate. Fiindca lumea e o jungla crunta , iar cei slabi sint imediat mincati de ceilalti.

Acuma parintii mei sint pusi in situatia disperata de-a avea un fiu care nu-i in stare sa traiasca o viata normala , si acuma alearga disperati de la un psihiatru la altul ca sa le repare copilul. Dar ei nu se considera vinovati cu nimic de starea mea ci dimpotriva ei ma considera tot pe mine vinovat . Caci daca s-ar fi considerat vinovati atunci nu ma mai internau pe mine la azil , ci se duceau ei sa se interneze pe ei insisi. Dar asa ei

gindesc “ Noi sintem corecti , noi sintem niste parinti exemplari , copilu e rau , el trebuie schimbat fiindca cu el e ceva e in neregula , el e nebunul , nu noi. Noi am fost sintem si vom ramine in continuare niste parinti perfecti.”

Eu n-am fost asa de mic , eu n-am avut pobleme psihice de la nastere. Ca dovada este insasi bilbiiala. Pina la virsta de 7 ani , eu vorbeam bine , vorbeam normal ca orice om. Fiindca pina la 7 ani eu n-am locuit impreuna cu parintii , ma dadusera de mic spre ingrijire la o matusa , iar acolo era liniste si pace , erau niste oameni buni , era un mediu familial plin de iubire si intelegere. De ce acolo la batrinii aceia linistiti am putut sa vorbesc normal ca orice om si imediat ce m-au luat parintii la ei acasa am devenit bilbiit ?

De fapt parintii mei m-au dus la Socola pentru ca ei fac ceea ce face toata lumea , incearca sa fuga de raspundere. In lumea in care traim plina de iresponsabili toti joaca un fel de fotbal cu responsabilitatea. Nimeni nu-si asuma niciodata raspunderea. Aflind de aventura mea la pestera un psihiatru a avertizat-o pe mama : “Fii atenta , ca raspunzi penal ! Daca pateste ceva acolo la pestera , dai socoteala in fata legii !” Parintii ca sa scape de raspundere au mers mai intii la politie si au anuntat situatia. Politistii au venit , mi-o pus catuse pe miini, m-o dus la sectie , au completat niste acte mi-o luat amprentele , m-o verificat si pe urma mi-o dat drumul zicind ca ca nu era de responsabilitatea lor. Vazind ca nu merge cu Politia mama s-o dus Protectia Sociala si au incercat acolo sa le paseze raspunderea lor. “Om la pestera ! Voi raspundeti ! “ Cei de la Protectia Sociala , au pasat raspunderea mai departe Primarului din Cirlibaba : “Alo domnu Primar ? Om la pestera ! Tu raspunzi ! “ Primarul o trimis Politia sa ma aduca iarasi de pe munte si m-o incredintat parintilor zicind : Eu vi l-am adus , de acuma voi raspundeti ! Disperati ca responsabilitatea a ajuns iarasi inapoi la ei , parintii m-au sutat mai departe la Socola. Nici acolo nu si-o asumat nimeni raspunderea si de aceea m-o retinut la gratii. A elibera pe cineva dintr-un spital de nebuni inseamna asumarea unei raspunderi foarte mari si nimeni nu-si asuma o asemenea raspundere. Deci eu am ajuns la gratii … fiindca toti oamenii din lumea asta sint niste iresponsabili !

Pai dar cind devii parinte al unui copil , atunci trebuie sa-ti dai seama ca trebuie sa-ti asumi responsabilitatea , trebuie sa fii constient ca tot ceea ce faci cu acel copil ii va afecta in mod direct viitorul , daca tu gresesti , copilul plateste.

Iar cind esti numit Director al Asistentei Sociale , apoi trebuie sa iti dai seama ca esti pus acolo ca sa-ti asumi responsabilitatea si nu sa fugi de ea.

Cind esti numit Primar al unei localitati , apoi ti s-o dat o responsabilitate si trebuie s-o porti ! In orice situatie tu ca Primar trebuie sa-ti asumi responsabilitatea ca de aia esti Primar , nu ? Ca doar asta inseamna functia ta , nu ? Responsabilitate !

Iar ca medic sef al unui pvilion de nebuni trebuie sa-ti asumi responsabilitatea de a discerne cine este nebun si cine nu. De aia esti pus acolo ca medic sef pentru ca se considera ca poti discerne . Dar tu ca medic esti constient ca n-ai cum sa stii niciodata ce-i in capul unui om si de aceea pentru ca iti lipseste posibilitatea de discernamint de aceea tu ii retii la gratii pe absolut toti cei pe care ti-i aduce societatea la poarta spitalului, fiindca ti-e frica sa-ti asumi raspunderea.

Criteriul de a interna sa nu pe un om la gratii ar trebui sa fie acela ca internezi fortat un om numai daca constati fie lipsa discernamintului , fie ca omul reprezinta un pericol la adresa celor din jur sau a lui insusi. Atit ! Cine nu se incadreaza in una din categoriile astea doua , nu are ce cauta la gratii ! Ori eu atunci nu voiam nici sa ma sinucid si nici sa fac ceva cuiva. Voiam doar sa ma intorc acasa in munti , si atit.

Oricum doamna medic a fugit imediat de raspunderea internarii mele caci pasat si ea raspunderea mai departe comisiei de expertiza. Fuga asta de raspundere e veche inca de pe vremea lui Pilat cind si acela fiind obligat de societate sa-l rastigneasca pe Iisus , el s-a spalat pe miini de responsabilitate oferind altora posibilitatea de decizie asupra rastignirii. Mai intii l-a aranjat oleaca si pe urma l-a prezentat … comisiei de expertiza.

Eu venind de la pestera aratam oricum ca un salbatic, caci de multa vreme nu mi-am mai vazut chipul intr-o oglinda , fiindca la pestera n-am oglinda. Dar macar la pestera aveam piptene si foarfec. Acolo imi mai taiam unghiile , imi mai aranjam mustata uneori. Acuma eram nepieptanat si bine smuls de cap , dupa cum mi-a rupt tata din par , eram in pijamale , eram pisat pe mine , probabil duhneam a urina , si eram confuz abia imi revenisem dintr-un lesin . Fusesem bine … aranjat pentru comisie.

Comisia ? Aia nu se cheama comisie. Erau numai 3 golani batrini care mi-o pus citeva intrebari scurte : Auzi voci ? Ai vazut lucruri care nu exista ? Si fara prea multa discutie imediat in 5 minute m-o condamnat la 2 sapatamini de internare fortata la gratii. Ei , cum se poate chiar asa sa cunosti un om in 5 minute ? Am mai discutat eu cu medici dar discutam totusi parca mai mult. Macar doamna doctor Nita a citit 100 pagini din cartea mea , macar are habar despre ce-i vorba cunoaste situatia mea de multa vreme. Adica are dreptul sa aibe o parere . Dar medicii astia noi ce puteau ei sa afle despre mine in 5 minute incit sa se poata numi comisie de expertiza ? Insa cu cit un medic este mai inalt in functie , cu atit discuta mai putin fiindca e ingimfat se crede Atoatestiutor si Atoatejudecator. Si in fata unui om in pijamale Psihiatrul se crede Dumnezeu. Nu mai este nici o lege si nici un criteriu , nu se mai discuta de la fiinta umana la fiinta umana , ci de la zeu la vierme. Exista o singura lege in Socola si anume Legea Pumnului in Gura. Nu te afli acolo , asa ca sa discuti teorii, ori ca sa ai pareri, ci te afli acolo ca sa fii strivit , zdrobit pina la ultima limita psihica. Trebuie sa iesi de acolo , o leguma perfecta , lipsit de orice vointa si de orice initiativa, caci legumele nu fac probleme . Eu le-am spus ca voi protesta impotriva acestui diagnostic, impotriva tratamentului fortat si impotriva detentiei in spital prin Greva Foamei iar daca imi baga perfuzie in vena voi protesta prin Greva Totala , dar pe golanii aia de medici nu i-a interesat . Ba chiar inca au zimbit amuzati.

Am urcat sus. M-am asezat pe pat. Am inchis ochii ochii. Si gata ! Incepind din momentul acesta nu voi mai misca nici un muschi , nu voi mai deschide ochii , voi sta asa ca paralizat pentru multa vreme , pina la moarte ori pina ce ma vor scoate din spital.

Stateam asa nemiscat de ceva vreme. Nu era rau , era cam la fel cum stateam si-n pestera in sacul de dormit. Pot sta asa multa vreme cred. Dupa o vreme a inceput sa fie cam incomod sa stau nemiscat , voiam sa ma misc sa ma rasucesc , sa ma intorc in pat. Dar mi-am impus sa stau in continuare nemiscat. Trebuie sa reusesc sa ma autoparalizez , sa devin asa ca un mort viu asa cum am citit in cartile de psihiatrie. Pe cind ma chinuiam eu asa sa ramin complet nemiscat a venit o asistenta la mine si mi-a zis :

       - Baiatu , hai scoala , ca trebuie sa-ti pun perfuzie.

Eu am ramas in continuare nemiscat .

      - Haide mai scoala ca n-am timp sa stau dupa tine ! Alo , baiatu ! Scoala !

M-a ciupit de mina , m-a tras de nas , daca a vazut ca nu misc , si ca sint necooperant a chemat infirmierul ca sa ma lege de pat sa-mi poata pune perfuzia.

A venit infirmierul si m-a legat strins de pat cu miinile intr-o parte si-n alta. Apoi in vreme ce imi stergea mina cu vata muiata in spirt imi zicea :

- Adica tu protestezi … adica tu refuzi … te crezi smecher ai ? Esti un prost !

Si zicind astea a infipt acul.

M-au busit lacrimile. Nu ca ar fi durut cine stie ce fizic , dar am gindit in clipa cind au bagat acul in mine : Gata ! A inceput ! Aici in patul de spital imi va fi lupta mea ! Tot ce am de facut e sa rezist pina la sfirsit , sa protestez pina la moarte. Daca reusesc sa mor aici devin nemuritor. Mi-a venit vremea sa-mi urc si eu acum Golgota mea !

Nu doare tare cind baga acul in vena , da-i oribil , trebuie sa stai mereu cu mina intinsa si cu un tub infipt in vena. Nici n-am dechis ochii sa vad , incercam sa vad aceasta chinuiala ca pe ceva exterior fiintei mele. Adica chinuie pe altcineva nu pe mine. Eu nu sint trupul meu , eu nu sint maldarul acesta de mate si singe. Eu sint fiinta spirituala , si atita vreme cit nu ma dezmint de Dumnezeu sint in siguranta. Trebuie doar sa rezist asa pina la moarte si pe urma drept rasplata o sa fiu primit intre nemuritori. La urma urmei si Eminescu a murit intr-un spital de nebuni, probabil asa se obisnuieste, ca societatea sa-si ucida geniile. Cindva ii legau de cruce , acuma ii leaga de pat , nu s-a schimbat aproape nimic decit ca-i oleaca mai moale crucea. Dar daca stai total nemiscat doare si asta. Ma dureau miinile prinse in legatori si ma durea si acul infipt in vena. Dar era suportabil. Dupa o vreme mi-a venit sa ma pis. Acuma-i acuma ! Ce ma fac ? Nu vreau sa renunt la protestul meu , nu vreau sa ma mai misc niciodata , vreau sa ramin asa paralizat. Solutia e sa ma pis pe mine. Da-i oribil. O vreme am rezistat. Necazul era ca imi bagau mereu perfuzie in vena multe pungi mari cu glucoza , litri intregi de lichid bagau in mine si lichidul asta trebuie sa se elimine pe undeva. Ce sa fac ? Sa ma pis pe mine ? Da-i patul curat , si mi se uda si hainele , ce fac ramin pe urma asa toata noaptea intr-o balta de urina ? E scirbos. Dar asta-i alegerea ori renunt la protest ori ma pis in pat. Durerea devenise insuportabila.Oare sa le cer sa ma dezlege ca sa pot merge la baie ? Mai era unu in salon legat de pat in delir si care striga la asistenti sa-i dea drumu ca se pisa pe el , dar nu-l baga nimeni in seama. Se ruga ala de asistenti de mai mare mila , striga, urla , era ceva de groaza. Dar tot degeaba , inca rideau de el asistentii. Deci chiar daca as cere sa-mi dea drumul tot zadarnic ar fi. Mi-am facut curaj gindindu-ma la vorbele Evangheliei cind zicea Iisus ca “Trebuie sa fiti precum copilasii ca sa ajungeti in inparatia cerurilor.” Deci asta e , copilasii mici se pisa pe ei in pat , daca noi trebuie sa fim precum copilasii … atunci crestinii tre sa se pise in pat…? ca asa a zis Iisus ? In orice caz durerea era prea mare trebuia sa scap de durere. Am incercat sa-mi dau drumul dar nu puteam. Era reflexul de a ma opri , ceva invatat de-o viata care acuma trebuia dezvatat , trebuia sa ma intorc la virsta de 2 ani cind n-aveam reflexul asta. Mi-a trebuit un mare efort de vointa ca sa inving reflexul asta , dar pe urma am vazut ca tot nu pot din cauza hainelor prea strinse pe trup nu avea cum sa iasa urina. Disperat de durere am trecut peste interdictia nemiscarii totale si m-am rasucit in pat pina cind am reusit sa ma eliberez si mi-am dat drumul. Pe masura ce durerea se potolea , ma umpleam de greata si dezgust. Zaceam legat intr-o balta de urina si-mi era greata si groaza . Asta-i nemurirea mea ? Pe Hristos l-au rastignit pe cruce , pe mine … m-au rastignit intr-o balta de urina !

Paturile sint special facute ca sa ramina balta , cind leaga pe cineva de pat ii pune subt cearsaf o prelata de plastic impermeabila ca sa nu se scurga mizeria in saltea ori sa curga pe jos ci sa ramina asa toata balta acolo in pat.

In loc de premii Nobel, in loc sa fiu respectat ca scriitor, sau macar sa fiu respectat ca simplu om , iata ce rasplata imi ofera lumea pentru ca am scris cartea aceasta. Macar daca ma lasau acolo linistit in pestera mea. Pentru ce m-au adus aicea sa ma chinuie in halul asta ?

Timpul trecea greu. Nici macar nu se facuse seara iar eu aveam senzatia ca stau asa de o eternitate. Incepusem sa numar secundele , si incercam sa calculez cite secunde mai am pina mor. Aici te pot mentine si citiva ani viu legat de pat. Cit secunde sint intr-un an ? Sa stai citiva ani legat intr-o balta de urina cu un tub infipt in vena … Asa ceva mi se pare iadul pe pamint. E prea multa suferinta. Nici un martir crestin n-a indurat asa ceva , orice martir oricit de groaznic a fost chinuit a murit totusi in numai citeva ore de tortura. Eu trebuie sa rezist citiva ani in protestul asta al meu impotriva lumii. Citiva ani sa stai an sa in pat paralizat … Citiva ani… Bine , voi sta citiva ani ! Oare nu asa scriam in cartea mea ca pentru Legea Existentei as fi in stare sa ard si-n iad ? Iata ca acuma nu o eternitate ci numai citiva ani trebuie sa stau in iad si pe urma cartea mea va izbuti sa isi capete puterea de care are nevoie ca sa ajunga la oameni. Bine , voi rezista citiva ani.

Numaram secundele , 1 , 2 , 3 , … 60. A mai trecut un minut. Doamne cit de greu a trecut un minut. Hai sa mai numar unul. 1 , 2 , … 60 ! Uf ! a mai trecut unul. Mai am de suferit inca un milion de minute si gata … Un milion de minute … Oare pot sa numar pina la un milion ? Trebuie doar sa numar inca de un milion de ori pina la 60 si gata pe urma sint izbavit si cu datoria facuta in fata lui Dumnezeu.

Doamne ! nici macar nu s-a innoptat afara ! Nu-i nici macar ora 5 ? E imposibil ! Nici macar o jumatate de zi n-a trecut ? S-a oprit timpul in loc , ori ce naiba se intimpla ? Nu mai trece odata ziua asta ? Ma doare trupul de la nemiscare , mi-au intepenit miinile prinse in legatori. M-au legat strins tare, ma doare, imi stranguleaza miinile , imi amortesc degetele. De ce or fi strins asa de tare legatorile? Oricum eu nu ma misc deloc. De ce sa legi un om care nu misca ? La urma urmei nu asta am vrut ? La internare cerusem sa fiu legat de pat , si n-au vrut sa ma lege. Ei uite acuma m-o legat zdravan asa cu ura ca sa ma doara . Ei dar asta e crestinismul nu ? Asa a fost intotdeauna si asa va fi pina la sfirsitul lumii. Ce ma pling eu de asa o durerica mica , daca ma gindesc la torturile atroce pe care le-au indurat ceilalti Sfinti asta nici nu se poate numi durere. Pai daca imi amintesc de Sfinta Fervonia , mai intii au legat-o deasupra unui foc si au prajit-o incetisor , pe urma au dat-o jos de pe foc si i-au zgiriat tot trupul cu niste piepteni cu dinti de fier. Apoi cu un cleste i-au smuls dintii din gura unul cite unul , toti dintii , fara anestezic. Pe urma i-au taiat o mina , apoi si a doua mina , apoi un picior . Eu nu inteleg cum de mai traia inca , caci mie numai cit mi-o bagat un ac in vena si era sa mor , dar Fervonia era un trup hacuit complet care se zbatea intr-o balta de singe si inca mai traia. Si inca in situatia aia groaznica , fara ambele miini si fara un picior , desi nu mai putea vorbi nimic ca avea gura plina de singe , tot a mai gasit puterea sa-i sfideze pe asupritori, a intins si ultimul picior ramas in trup catre butuc sa-l taie si pe acela ca semn ca ea tot nu vrea sa se lepede de Hristos . Dar tot n-au vrut s-o omoare , tot au mai chinuit-o. I-au taiat si ultimul picior. Apoi i-au taiat sinii . In final i-au taiat capul si in sfirsit a scapat de suferinta . Ei , uite asa se facea pe vremuri tratamentul psihiatric ! Asa ca suferinta mea e zero. Nu-i nici macar a mia parte din ce trebuie sa indure un Sfint. Eu ar trebui sa ma bucur de suferinta aceasta , caci Dumnezeu vede totul , imi vede suferinta . Asta-i pretul care trebuie platit pentru intrarea in ceruri. Nimeni nu-i primit in Hristos daca nu plateste pretul acesta. Exista o singura cale spre ceruri si asta este crucea. Ar trebui sa-i multumesc lui Dumnezeu pentru suferinta asta si pentru ca mi-a dat sansa asta de-a muri ca un martir. Da , dar totusi nu-i prea cinstit ! E prea groaznic sa fiu chinuit asa ani in sir. Daca nu rezist ? Numai cei care rezista pina la capat vor fi mintuiti. Si daca e vorba de citeva zeci de ani ? Daca traiesc asa inca 60 ani legat de pat ? Ce fericire pe Sfintul Stefan ca a murit in citeva clipe omorit cu pietre ! Ce fericire de martirii arsi pe rug , ca au murit in citeva minute ! Si chiar Fervonia a murit in citeva ore numai. Dar eu oare voi reusi sa rezist citiva ani de suferinta ? 1, 2 , 3 … 60… inca de un milion de ori ! Si nici macar o zi n-a trecut…

In sfirsit a venit si seara. Cind s-a facut schimbul de gardieni , noul venit cind m-a vazut legat de pat s-o bucurat nespus zicind :

- Ia uite l-o legat pe asta ! Ce bine ca l-o legat ! Ce ma bucur ! Gata mi-am revenit , eram nervos da mi-am revenit cind l-am vazut pe asta legat.

Ma certasem cu gardianu asta cu o seara inainte , aproape sa ajungem si la bataie. Fiindca lovise intr-un bolnav , total nejustificat. Era un tinar plapind si anemic , sedat puternic cu pastile si il lega gardianul de pat. Iar Mihaita se impotrivea la legare , dar asa slab si anemic , abia daca tragea si el acolo olecutica de un picior putin de tot ca sa nu-l lege de picior , era o scena care inspira asa o mila , iar gardianu trosc un pumn intrinsul cu toata puterea. Iar eu am sarit cu gura :

             - Da de ce tragi ma in omu asta ? Ce-a facut ?

             - Vezi-ti de treaba ta !

            - Pai da asta-i treaba mea ! Eu is scriitor !

            - Hai lasa vorba ! Treci in pat si taci din gura !

            - Ca daca nu ce-mi faci ? Tragi si in mine ?

            - Ci-i cu tine uai ? Te-o trimis acuma Dumnezau aicea sa faci tu dreptate ?

            - Poate ca m-o trimis .

            - Hai lasa gargara. Treci in pat si stai cuminte. Nu ma enerva !

Nu prea ma simteam deloc in putere sa lupt cu el , si oricum incetase sa mai loveasca in bolnav , asa m-am dus in pat si am tacut. Dar macar am fost multumit ca am sarit cu gura si mi-am mai spalat oleaca din rusinea de anul trecut. Caci anul trecut cind am fost la gratii am asistat la o bataie crunta , da nu asa doar un pumn ca acuma ci urit de tot. L-a batut gardianul pe Marius fiindca se daduse noaptea jos din pat si umbla prin salon. Iar eu am asistat la bataia aceea groaznica si n-am facut nimic , n-am miscat un deget , n-am spus un cuvint , am stat ca un las si-am tremurat de frica subt patura. Intotdeauna mi-a fost rusine sa-mi amintesc scena aceea cum eu , Marele Om al lui Dumnezeu si ditamai Imparatu Lumii tremura de frica subt patura , in timp ce un om nevinovat era batut groaznic. Intotdeauna mi-am spus ca daca as mai trai asa o scena m-as comporta altfel , m-as da jos din pat , m-as duce la gardian si nu ca l-as bate , l-as ucide , l-as da cu capul de ciment pina il omor acolo. De aia am cerut sa fiu legat de pat , ca stiu ce se intimpla in spital , si oricit de slab si anemic sint eu acuma tot trebuie sa ma lupt cu infirmierii aia caci nu vreau sa mai traiesc a doua oara rusinea de a asista impasibil la o asemenea scena.

Eu la internare am cerut sa fiu legat de pat , ca sa nu devin complice cu temnicerii mei , fiindca a sta nelegat inseamna sa accepti toate conditiile pe care ti le impun ei. La Auschwitz erau 10.000 de oameni paziti de 100 soldati. Daca se repezeau aia zece mii de oameni impotriva celor o suta de paznici , pai n-aveau pur si simplu gloante in mitraliere ca sa-i omoare pe toti. Detinutii din Auschwitz ar fi putut evada oricind. Dar ei au preferat sa se supuna si se duceau singuri sa se bage in camera de gazare. Si-au acceptat conditia de detinuti . Ei uite eu daca eram la Auschwitz as fi gindit asa : Oricum ma baga in camera de gazare , oricum ma omoara , atunci decit sa ma duc sa ma bag singur ca prostul in camera de gazare , mai degraba ma duc sa ma bat cu un nazist. Desigur el are mitraliera eu nu , si-i totuna , dar macar am luptat , macar n-am acceptat ticalosia lor .

A trecut o luna de cind ma tot straduiesc sa scriu povestea cu spitalul , si nu pot. Oricit de mult ma straduiesc eu aicea si ma strofoc sa scriu nu mai pot , de parca mi-s legate miinile si mintea. Scriu despre Heisenberg despre Auschwitz , despre copilaria mea , scriu despre orice , dar nu pot scrie despre ce am trait acolo in spital. Ca sa scrii trebuie sa retraiesti acele clipe , si nu vreau , nu pot , e ceva ca si cum mintea parca imi interzice accesul la acele amintiri , e ca si cum as fi uitat. Dar n-am uitat. Nu , n-am uitat nimic . Atita doar ca mi-e groaza sa-mi amintesc.

Nimeni nu cred ca ma poate intelege , ce a fost asa de groaznic acolo de nu pot scrie ? La urma urmei am stat 3 saptamini intr-un pat si atita tot. Ce poate fi asa de groaznic ? Sint atitia oameni care vin acolo si stau citeva saptamini , dar pe ei nu-I afecteaza chiar asa de tare. La urma urmei nu m-a batut nimeni , in afara de citeva injectii neuroleptice nu a fost nici o agresiune fizica. Dar psihic , am fost zdrobit , si calcat in picioare definitiv . Acum nu-mi doresc altceva decit sa mor simt ca nu mai pot sa traiesc , nu mai pot continua viata. Ca sa pot exprima ce simt am sa fac o comparatie. E ca si cum un om , un barbat , aflat intr-o puscarie , ar fi violat sexual de catre alti barbati. Problema pe care o are pe urma acel om nu este fiziologica , nu a trait cine stie ce durere fizica extraordinara ci problema in cazul unui viol este psihica. In urma unei astfel de intimplari un om mai sensibil poate ramine cu niste sechele psihice de nedepasit. Va ramine in urma acestei intimplari cu o rusine si o durere psihica groaznica. Rusinea ca n-a fost in stare sa se apere de asa ceva . Omul acela nu o sa mai poata niciodata considera egal cu ceilalti oameni , din cauza ca demnitatea lui de fiinta umana si de barbat a fost calcata in picioare intr-un mod urit de tot. Singurul mod prin care acel om isi poate recistiga inapoi onoarea si demnitatea lui de barbat este sa-i ucida pe violatori. Fara indoiala ca daca i-ar cere cineva sa povesteasca in scris si cu lux de amanunte scena violului , s-ar putea sa-i vina foarte greu sa scrie asa ceva , caci ii va fi rusine si groaza sa-si aminteasca , mintea ii va bloca pur si simplu accesul la acele amintiri . Pentru un barbat e ceva oribil sa-si aminteasca asa o scena cum cineva baga ceva in el cu forta.

Tratamentul psihiatric fortat este tot un fel de viol in care cineva te leaga si pe urma iti baga ceva in tine cu forta . Iar eu cred ca este ceva cu mult mai groaznic violul psihiatric decit un viol sexual fiindca in cazul violului sexual iti violeaza curul , in vreme ce in cazul psihiatriei iti violeaza creierul. Iar eu cred ca este mult mai pretios creierul decit curul. In creier este sediul ratiunii , acolo este personalitatea , amintirile , sufletul , tot ceea ce sint eu se afla in creier. As prefera moartea mai degraba decit tratamentul psihiatric. Nu stiu altii cum sint dar pentru mine ceea ce am trait acolo la Socola a fost ceva cred ca mai urit decit un viol sexual. Iar consecintele psihice sint cam asemanatoare , acuma nici nu mai am curajul sa mai vorbesc cu vreun om. Degeaba mai zic parintii sa ma duc sa vorbesc cu editorul , ori sa-mi pun internet , eu simt ca nu mai pot . Mi-e rusine pina si la un avocat sa ma duc. Pai da cum sa mai vorbesc eu cu un om ? Dar ce eu mai sint om ? Pot eu sa mai vorbesc vreodata de la egal la egal cu cineva dupa ce am stat acolo la gratii ? Eu sint o cirpa de acuma , nu mai sint om. Toti oamenii de acuma or sa se uite de sus in jos la mine fiindca eu am fost la gratii la nebuni. Iar asta nu se mai poate sterge.

Si totusi trebuie sa scriu. Neaparat . Trebuie.

                                                                             inapoi la cuprins