Cunosate-te pe tine insusti ! iti zic marii intelepti. Maroritatea oamenilor traiesc viata fara ca macar sa-si puna vreodata problema ce sint. Unii au meditat foarte mult la aceasta problema si au aflat … ca exista. Cogito ergo sum ! spune Descartes convins. Bine , bine hai sa presupunem ca existam. Dar ce sintem ? Ce ne pune in miscare ?
Plingem , ridem , ne intristam ori ne indragostim , alergam , mincam , ne place vreo muzica ori vreun film bun. De ce ne plac aceste lucruri ? Ce-i aia placere ?
Unii au disecat trupul uman si l-au analizat in detaliu de la organe si pina la ultima celula dar tot n-au raspuns la intrebarea Ce sintem noi ? Sintem noi trupul acesta din carne si oase ? Aceasta cunoastere anatomica nu raspunnde la asa o intrebare. Pentru medici placerea este vreo chimicala eliberata in creier. Emotiile inseamna adrenalina. Deci noi sintem asa … numai niste alcatuiri chimice... Din punct de vedere medical omul este doar o combinatie de substante complexe care interactioneaza cu mediul. De asta tratamentul psihiatric vede vindecarea unui suflet omenesc ca pe o problema de chimie. Citeva miligrame de chimicale vor restabili echilibrul fiintei omenesti. Putem oferi fericire unui om doar cu o pastiluta…
Eu vad omul ca pe o problema de matematica. Desigur nu matematica aia scolara precisa si exacta ci o matematica intuitiva, imprecisa cu limite mai largi ale intelegerii.
Din punct de vedere matematic intuitiv cum am putea descrie un om ? Pai hai sa incepem cu ipoteza lui Descartes si zicem : exista ceva care se cheama om. Daca as avea o tabla si as tine un curs as desena pentru inceput un punct.
Unde exista chestia asta ? Pluteste asa prin neant ? Nu ! Se gaseste intr-o lume.
Ce-i lumea ? Depinde cum vrei s-o vezi. In principiu lumea este acel lucru spre care se focalizeaza la un moment dat atentia omului. De pilda putem vedea lumea in care traim , ca pe o harta , adica cu case, blocuri, strazi , o harta a orasului .
sau putem vedea lumea ca pe o harta a camerei cu masa, calculator , pat.
Omul in lume se misca de ici colo. Ce anume il face sa se miste ? Necesitatile ! vor zice unii. Da’ … ce-i aia o “necesitate” va intreb eu ? Desigur ca pot gindi si eu omeneste si zic : Mi-e foame deci ma duc sa-mi cumpar mincare. Si asta e o necesitate. Insa din punct de vedere abstract , nu exista foame , nu exista mincare , exista numai structuri abstracte. Exista spatii , exista deformari , exista legi de evolutie. Dar foame ? Matematic vorbind ce-i aia foame ? Ce-i aia mincare ? Nu, asa ceva nici macar nu exista in matematica .
Ca sa puteti gindi ca mine trebuie sa stergeti cu buretele toata viziunea aceasta omeneasca despre lume. Imaginati-va o tabla scolara pe care a venit fiecare profesor si a desenat imaginea lui despre lume. Dar fiindca fiecare a desenat peste desenele celui dinaintea lui de asta s-au amestecat desenele intre ele. S-au adunat mii de desene peste desene formule peste formule a iesit o mizgaleala totala din care nu se mai intelege nimic. De asta trebuie mai intii sa stergem complet tabla cunoasterii umane. Stergem cu buretele toate gindirile filosofilor , toate religiile . Tot complet. Sa ramina tabla neagra si vida. Dupa care incepem sa redesenam lumea de la inceput.
Cuvintul “necesitate” nu are absolut nici un inteles din punct de vedere abstract . Fiindca am sters toata cunoasterea omeneasca , aceasta notiune nu mai este definita . Deci trebuie sa descoperim mai intii ce-i aia o necesitate ca sa stim despre ce vorbim.
Necesitate … ce-o fi aia ? Cind ne gindim la necesitate de obicei ne vine in minte imaginea vreunui magazin . Adica ne focalizam atentia asupra unor obiecte fizice. Desigur obiectele fizice nu sint singura necesitate. Se intimpla uneori ca obiectul necesitatii sa fie alcatuit din niste oameni. Deci putem reprezenta doua viziuni asupra lumii legate de ideea necesitatii.
Aceste noi viziuni asupra lumii nu mai arata la fel ca lumea fizica. Putem spune ca din obiectele alese ca necesitati am alcatuit noi lumi, noi universuri existentiale.
Aceste lumi sint definitorii pentru om. Daca ceri unui om sa se descrie pe el insusi iti va descrie aceste lumi. Il intrebi pe un om Cine esti? si el iti va zice: “Eu am o masina” Sau : “Eu sint student” Adica omul cind se va descrie isi va preciza lumea intereselor sale si nivelul la care a ajuns in aceaste lumi. Iti va descrie obiectele sale , ori oamenii aflati in proprietatea sa , ori pe cei in a caror proprietate se gaseste. Prin urmare observam ca omul nu se descrie niciodata pe el insusi ci atunci cind un om vorbeste despre sine , el nu face altceva decit sa descrie lumea din jurul sau.
Prin urmare ce este o necesitate ? Este o definitie a omului ! Adica o necesitate nu-i numai asa un obiect de care omul are nevoie . Ci este un obiect care defineste omul . De obicei avem senzatia ca obiectele se afla in proprietatea noastra. Dar se pare ca relatia de proprietate este reciproca. Si noi apartinem obiectelor noastre.
Cel mai evident este cu femeia. Zici ca-i a ta dar cind colo esti “sub papuc”. Ori cu masina zici ca-i a ta , dar cite ai de muncit pentru dinsa si cite griji iti face… Incit mereu trebuie sa slujesti masinii ca sa fie a ta. De ce credeti ca unii se simt fericiti cind se leapada de averi ? Fiindca devin liberi nu mai sint sclavii proprietatilor lor.
Prin urmare ce este un om ? Pina acuma am gasit ca omul e definit de o clasa de obiecte. Un om e un punct in jurul caruia stau ingramadite citeva obiecte .
om 
Prin urmare: Ce sint eu ? Eu … sint o chestie care sta la calculator si bea bere. Curios lucru. Ce-i aia calculator stiu , ce-i aia bere stiu . Dar ce-i chestia asta care sta la calculator si care bea berea asta oare ce-o fi ? Pai ce face chestia care sta la calculator? Uite ia halba cu bere , bea , se simte bine si scrie ce simte . Deci chestia prelucreaza informatie… O simpla functie de transfer. Energia chimica din bere este transformata in energie spirituala . Berea se transforma in filosofie…
Pardon , da cum o sa fiu eu o functie de transfer ??? Hai sa fim seriosi ca doar nu putem zice ca F(x)= y e de acuma o fiinta spirituala cu suflet si inteligenta si culmea … Constiinta ! O formula matematica nu poate sa aiba constiinta !
Da’…ce-i aia constiinta ? Eu sint constient…O vrabie nu-i constienta…Care-i diferenta intre mine si o vrabie ? Pai…lungimea temporala la care imi raportez actiunile. Adica vrabia traieste acum si aici in prezent , in vreme ce eu am o memorie de 30 ani de viata si gindesc cu 30 ani inainte. Adica omul are in permananta in cap cei 60 ani de viata ai lui , inclusiv nasterea si moartea. Vrabia nu stie ca s-a nascut si nu stie ca va muri , nu tine minte ce a fost ieri si nu se ingrijoreaza de ce va fi miine. Prin urmare constiinta este capacitatea de a te vedea pe tine insuti din afara vietii tale.
Vrabia se crede nemuritoare. Fiindca nu-si aminteste trecutul ea crede ca exista dintotdeauna si fiindca nu-si cunoaste viitorul ea crede ca va trai pentru totdeauna. Chiar daca o vrabie vede o alta vrabie murind ea crede ca aia a avut un accident sau o boala. Orice animal este asa. Nici ciinii nu-s constienti de nastere si de moarte desi au o mai mare perceptie temporala. Asta a patit Adam cind a mincat din marul cunoasterii. Si-a largit viziunea temporala asupra vietii dincolo de limitele permise gindirii si a inteles ca va muri. Acela a fost saltul evolutiv de la animal la om. Pe urma animalul care a devenit om a fost foarte nefericit. Fericiti cei saraci cu duhul…ca aceia credinciosi se vor numi…
Dar exista si nivelul de sus al intelegerii. Daca iti extinzi si mai mult nivelul gindirii, intelegi ca se poate trai dupa moarte.
Bun . Deci privim omul ca functie de transfer. Hai sa o analizam. Avem trei litere. X , Y si F . Asa se noteaza in matemamtica Sfinta Treime . Cu trei litere.
O functie este o regula prin care numarul de inceput este transformat in numarul de la sfirsit. Ridicind nivelul gindirii dincolo de aritmetica, putem intelege prin variabila de intrare orice lucru fie el numar , functie , sau alta structura. Este precum niste materii prime intra intr-o fabrica si ies de acolo transformate in produse finite.
Bisericiesc
spus : 
O functie ramine o problema abstracta cind scriu F(x) = y fara sa stim cit este x sau y iar o functie intrupata in materie este cind concretizez pe x si y : F(4) = 8.
De exemplu Cind zice Iisus “Iubiti-va unii pe altii !” Asta este functia abstracta. Dar daca particularizam la variabila X=munca si Y=mincare atuncea rezulta intruparea iubirii crestine in Legea Dreptului la Existenta : “Sa manince si cel ce nu munceste !”
In acelasi mod este si omul o intrupare a unor teorii abstracte. Privind mai sus vedem ca daca omul este o functie atunci omul este compus din trei elemente : X=Necesitati , F=posibilitati , Y=Vise.
Adica ca sa definim un om ( ca sa stim cine este ) trebuie sa stim :
1. Ce are
la dispozitie ? ( Punctul de plecare )
2. Ce vrea
sa faca cu ceea ce are ? ( Punctul de destinatie.)
3. Cum
poate sa faca ce si-a propus ? (Calea dintre cele doua puncte )
Prin urmare diferenta intre doi oameni este data de aceasta definitie. Luam spre exemplu doi oameni Ionel si Costel . Ce il face pe unu sa fie Costel si pe altu Ionel ? Pai au conditii de plecare diferite , idealuri diferite , si metode diferite de a-si implini idealurile.
Ne punem intrebarea si daca doi oameni au aceleasi idealuri , aceleasi conditii de plecare si aceleasi meteode de implinire ? Atunci…conform definitiei de mai sus sint unul si acelasi om. Desigur in realitate nu o sa ai niciodata o potrivire perfecta de asta nu vor fi chiar identici. Dar putem alcatui un arhetip uman si daca Costel a fost primul care a avut aceste idealuri atunci numim arhetipul Costel . Iar Ionel va face parte din clasa de oameni denumita Costel.
Prin urmare … ce este un crestin ? Pai modelul crestinismului este Iisus. Conditii initiale ? Saracie. Idealuri ? O lume mai buna . Metoda ? Martirizat pentru adevar.
Ortodoxu 
pastreaza calea ce dreapta identica cu calea crestina …numai ca
pleaca din alt punct decit Hristos. Ortodoxu e bogat si nu sarac.
Iese o totala prostie.
Martir (bogatie ) = ??? Curat murdar !
Franciscanu 
pastreaza conditiile initiale de plecare a lui Hristos. Adica este
sarac . Dar idealul sau este sa se chinuie si nicidecum sa faca o
lume mai buna.
Masochist (saracie ) = Suferinta Cui foloseste asa ceva ?
Iehovistul
, a prins idealul corect al crestinismului acela al unei lumi mai
bune. Dar nu tine cont nici de conditiile de plecare si nici de
metoda oferita de Hristos.
Naiv (bogatie ) = O lume mai buna N-ai sa reusesti niciodata.
Prin urmare oamenii se abat ori de la metoda ori de la conditiile initiale ori de la scopurile crestinismului. Am dat acest exemplu cu sectele crestine ca sa arat ca prin aceasta definitie simplista ni se clarifica si esentializeaza imaginea despre om. De obicei este foarte greu sa intelegem fenomenele legate de om fiindca sint mult prea complexe. Daca luam dogmele fiecarei secte ametim de cite retionamente face fiecare. Insa uite ca prin aceasta vedere de ansamblu ne simplificam problema intelegerii si putem astfel judeca oleaca mai clar in unele probleme .
Presupunind ca am dori sa ne conturam o imagine matematica a evolutiei de mai sus … E o simpla traiectorie intre doua puncte. Acuma punctele astea daca complicam putin gindirea nu sint niste simple puncte ci sint doua multimi de puncte fiecare. Adica :
Adica omul nu are un singur lucru si nu urmareste un singur lucru. Omul si-a implinit niste necesitati si cu acestea isi pune problema de a obtine mai multe lucruri.
Daca in cazul unei singure traiectorii era usor de desenat un sistem de coordonate in cazul mai multor traiectorii simultane este mai dificil de desenat . Matematica permite doar desen in 2 coordonate (plan) si 3 coordonate (sapatiu ) Eu am sa desenez in mai multe coordonate in felu urmator :
Desigur intr-o astfel de reprezentare nu se mai intelege nimic. Dar mai facem urmatoarea transformare. In loc sa avem o functie neliniara intr-un spatiu liniar , inversam punctul de vedere si zicem ca avem o functie liniara intr-un spatiu deformat.
In aceasta noua reprezentare avem avantajul ca nu mai trebuie sa mai desenam functiile ci numai spatiul deformat. Este mai avantajoasa aceasta vedere deoarece avem raprortate functiile la aceeasi origine si putem judeca acest spatiu n-dimensional deformat ca pe un intreg. Desigur iese binecunoscutul desen.:
Sufletul omului 
Acuma ce legatura este intre desenu de mai sus si sufletul pe care Dumnezeu i l-a suflat lui Adam in nari ? Geneza 2.7 : Domnul Dumnezeu a facut pe om din tarina pamintului , I-a suflat in nari suflare de viata si omul s-a facut astfel un suflet viu…
Moise nu se pricepea prea bine la suflete. Mai degraba sa ascultam ce zice Iisus despre suflet cind zice unde va va fi comoara acolo va va fi inima. Prin urmare sufletul omului (adica inima ) este data de comorile pe care le ai sau pe care le doresti. Adica sufletul omului e in necesitatile sale si in visele sale.
Multe sint de spus despre suflet, prea multe ca sa le pot spune deodata.
Asa ca am sa las deocamdata povestea aici. Daca timpul si viata imi vor permite voi mai scrie. Insa cum deocamdata ma pregatesc sa fac o revolutie in mentalitatea lumii si sa apar inaintea unor psihologi care ma vor declara nebun. De asta trebuie sa scriu si despre normalitatea sufletului. Sa definesc ce inseamna un om normal.
Poate oare exista o definitie a normalitatii ? Hai sa ne punem problema oare ce inseamna normal ? Dupa capul meu eu gindesc ca as fi un om normal daca as putea sa fac orice imi place . Asa as vedea eu propria mea normalitate. Hai sa definim aceasta normalitate personala a omului cu un cerculet.
Adam in paradis 
Desigur lumea mi-a spus : acasa la tine poti sa faci ce-ti place. La servici insa te supui regulilor colectivului. Statul vine cu un set de legi , Biserica vine cu un alt set de legi , Scoala te invata de mic sa te supui regulilor , Firma are si ea propriul ei regulament, Nevasta are si ea propriul ei set de legi. Incit omul devine o chestie de forma :
Omul normal dupa standardele societatii.
Acuma hai oleaca sa comparam imaginea omului normal dupa Dumnezeu cu imaginea omului normal dupa societatea actuala.
Eu sint cel ce sint Eu sint ce-au vrut altii
Desigur normalitatea sociala inseamna o nefericire si o supunere la aceasta nefericire acceptata cu scopul de a putea trai in aceasta lume. In cazul in care omul se incapatineaza si incearca sa reziste si nu vrea sa se adapteze la viata si vrea sa ramina normal fara sa tina cont de realitate atuncea rigorile vietii il vor lovi din plin si omul va suferi , iar daca suferinta continua fara adaptare in final omul va fi sfarimat psihic.
Inadaptabil Nebun
In aceste cazuri in care se observa o asemenea inadaptare aici intervine imediat medicul psihiatru care actioneaza imediat prin intermediul unor pastile ca sa ajute omul. Asa cum cafeaua de exemplu mie imi intareste vointa de a rezista , si fac scandal mamei si tip la dinsa ca nu vreau curatenie (Adam nu scutura covoare in paradis !) , la fel si acele pastile au efect invers iti scad capacitatea de gindire te fac mai prost si in consecinta mai linistit. Te fac mai flexibil si mai fluid psihic incit sa fii mai usor de manipulat. Fiindca nu mai gindesti prea mult atuncea incepi sa faci ce ti se spune. Mai precis spus te transforma din om cu vointa puternica intr-un sclav supus si blind. Care desigur poate trai in colectivitate si inca este apreciat de toata lumea si de un patron si de o nevasta. Devii un om minunat… Devii asa cum intotdeauna si-ar fi dorit … altii sa fii.
Incapatinat social vointa infrinta cu pastile redat societatii perfect normal
Desigur exista si alte metode mai eficiente de tratament a normalitatii divine. Calugaria spre exemplu. Aceasta metoda presupune eliminarea cauzelor care produc suferinta. Adica eliminarea banilor , proprietatilor , nevestei , serviciului , si a tuturor celorlalte seturi de reguli. Adica omul scapa de toate tepusile alea din desen. Dar mai ramine totusi una singura cea a Bisericii. Insa omul simtindu-se eliberat de celelalte se simte foarte fericit fiindca are doar un singur set de reguli de urmat. Capata astfel o forma a sufletului mai apropiata de normalitatea divina in care a fost creat.
Inadaptat social scoaterea tepuselor sociale calugar novice schimbarea sufletului calugar adaptat
Desigur aceasta forma este mult mai apropiata de normalitatea divina fiindca priviti :
Decit asa… e mult mai bine asa … fiindca e mai apropiat de asta
Desigur nici asta nu-i perfectiunea vietii. Aceeasi metoda de vindecare a inadaptabilitatii psihice se poate face si prin alte solutii. De pilda prin gasirea unui servici placut care sa-l pasioneze ori prin gasirea unei femei , ori prin cistigare de bani , etc.
Dar totusi presupunind ca nici una din solutiile acestea nu sint accesibile adica bani n-ai , servici nu gasesti , femei nu , si nici n-ai chef sa te calugaresti. Nici tratament psihiatric nu vrei sa urmezi fiindca zici ca nu esti nebun. Atunci ar mai fi o solutie pentru un om aflat intr-o asemenea situatie. Sa se retraga din lume. Unde ? In pustie. Sa se izoleze pur si simplu complet de lume si de toate problemele vietii.
Acolo in pustie toate agresiunile vietii sociale inceteaza. In singuratatea vietii omul isi pierde din el toate sensurile si spaimele de dinainte. Daca reusesti sa traiesti acolo fiziologic adica trupeste atuncea incepi sa te vindeci sufleteste de toate ranile vietii. Te linistesti . Acolo in pustie nu mai este nimic nu mai este nici o regula de respectat si nici o grija de facut. Nu mai vezi femei , nu mai mergi la scoala , nu mai mergi la servici , nu te mai bat la cap parintii , seful, guvernul , biserica esti liber ca pasarea cerului.
Sfintul in pustie
Acuma libertatea asta absoluta isi are si ea capcanele ei. Lipsit de repere omul isi pierde limitele normalitatii. Se pierde diferenta dintre firesc si nefiresc , totul este permis totul incepe sa para posibil. Incepi sa crezi ca tot ce zboara se maninca.
Uite numai ce-a patit Iisus in pustie. Voia sa se arunce intr-o prapastie fiindca el se credea de acuma Fiul lui Dumnezeu , ori voia sa manince pietre , ori a inceput sa se creada imparatul lumii…
Prin urmare in pustie treci prin niste incercari. Daca nu treci de acestea atunci innebunesti. Ce se intimpla insa atunci cind treci de aceste incercari ? Adica ai ajuns la concluzia ca nu poti minca pietre , ca nu poti sa zbori , etc . Daca ai tinut in friu realitatea mintii si ai trecut de nebunia lipsei reperelor pe urma ajungi la un nou sistem de repere. Si anume omul se intoarce la normalitatea intrinseca a fiintei sale. Isi gaseste programul originar dupa care a fost creat. Se intoarce la normalitatea Adamica. E ca si cum s-ar naste din nou. Obtii astfel un om cu suflet de copil, dar cu o minte puternic maturizata .
Desigur pe urma viata in pustie devine minunata. Presupunind ca nici nu treci prin suferinte fiziologice, cum de exemplu a fost cazul meu care am avut locuinta si mincare atuncea o asemenea viata poate fi considerata aproape o viata de nabab ultra-bogat. Fiindca sufleteste ai obtinut pacea linistea si bucuria vietii .
Problema apare la intoarcerea inapoi in lume. Reperele normalitatii din pustie nu mai corespund cu reperele lumii sociale. Adam umbla gol prin paradis insa daca s-ar plimba asa printr-un oras ar fi imediat arestat si rastiginit . Nu ma refer la goliciunea trupului. Ci a sufletului. Un om care nu se mai imbraca cu hainele minciunii si ale politetii , un om care practica nudismul sufletului si spune adevarul acela este imediat arestat, omorit, si interzis. Fiindca este un pericol social.
Dupa ce omul s-a obisnuit sa fie liber si sa faca ce-i place , pe urma insa intors in societate se uita linistit si relaxat la unul care ii porunceste autoritar Fa cutare ! Si … foarte mirat o sa-l intrebe : Da de ce ? Pentru care motiv ar trebui sa faca ce i se spune ? Adica de ce sa asculte el de cineva ? Ce nu tot om e si celalalt ? Eu sint om tu esti om ! Cu ce drept imi poruncesti tu mie ? R : Fiindca eu sint Superior Ierarhic ! Si trebuie sa mi te supui mie ! Trebuie ! Iar daca omul nu se supune , atunci da-i bataie , injectii , detentie.
Adica omul care a stat in pustie devine un lider al lui insusi. Asta inseamna un lider neierarhic. Nu va porunci niciodata altora dar nici nu se va mai supune poruncilor. Se va considera egal cu orice om. Nu va pricepe nici inferioritatea si nici superioritatea. Acest fel de lider nu va incerca niciodata sa acapareze puterea asupra semenilor sai ci dimpotriva el va incerca sa le dea si celorlalti aceasta normalitate a fiintei omenesti pe care el insusi a descoperit-o.
Desigur orice autoritate de celalalt tip va vedea in acest lider nelider o extrem de mare amenintare , il vor vedea inca si mai periculos decit un revolutionar ierarhic. Fiindca un asemenea lider nu urmareste sa obtina puterea. Ci acesta o desfiinteza total . Nu prin revolutie militara ci pur si simplu prin ignorarea puterii.
Fiindca practic ce este puterea ? Este doar o conventie. Daca conventia dispare din capul tau atunci devii liber. Daca asa se eliberaza un om atunci de ce sa sa iei arme in miini si sa lupti pentru libertate ? Adica ce ai vrea sa cistigi cu armele ? Nu poti sfarima lanturile ce-ti inconjura mintea cu toporul .
Problema e ca odata cistigata libertatea dupa aia trebuie si sustinuta. Vor fi consecinte de platit. Aicea intervine puternic visul imparatiei cerurilor . Adevarat sau neadevarat acest vis este singurul lucru care poate elibera sufletul omului . Crestinii in arena cu leii… oricum nu mai aveau alegere… Dar aveau visul. Erau liberi. Visul acesta te poate face sa poti ramine tu insuti indiferent de contextul in care te gasesti.
Rasplata care se ofera aici pe pamint va consta in bucuria de a fi tu insuti. Chiar si in arena cu leii sa fii dar uite ca chiar si in acele momente ingrozitoare omul tot poate sa ramina in pace lipsit de frica mortii. La ce le-ar fi folosit frica ? Crezi ca scapau ? Nu ! Dar si-ar fi irosit prosteste ultimele clipe ale vietii in suferinte si spaime inutile. Ar fi alergat racnind si urlind de groaza prin arena. Asa insa au privit pentru ultima data lumea din jur , arena , si au cintat privind spre norii cerului si nu catre leii ce se repezeau spre ei. Chiar si ultimele clipe ale vietii le-au trait bine.
Deci iata o rasplata considerabila chiar aici pe pamint. Ti se ofera o viata intreaga lipsita de griji si spaime. In plus daca esti destept si ai priceput corect evanghelia atuncea vei avea parte de o a doua viata intr-un alt univers. Dar asta e o poveste ori pentru marile genii ori pentru marii naivi. Daca n-ai interpretat corect vorbele scripturii atuncea nu vei avea nimic. Nici bucurie aici si nici viata dincolo . Asa ca deschide ochii bine si gindeste.
Prin urmare dupa cum putem vedea scopul vietii este gasirea normalitatii si a firescului din suflet. Putem spune ca Sfintii Crestini sint Marii Normali ai acestei lumi ? Pentru ca si-au gasit aceasta normalitate interioara a sufletului. Sint oare acesti Sfinti reperele normalitatii omenesti ? Pai , daca ne uitam la toate desenele de mai sus nu putem gasi nici un om mai apropiat de normalitate decit un Sfint in Pustie.
Care este actualul reper de referinta al societatii actuale ? Care este standardul de om normal social in aceasta lume ? Asa precum Dumnezeu isi are sfintii sai , la fel si Dracul are si el niste sfinti . Avem oameni care traiesc precum Adam in paradis si care definesc un alt standard al normalitatii omenesti. Opusul tipului “Sfint In Pustie” este Marele Ierarh.
Inalt Prea Nesimtitul
Ce este un Inalt Prea Nesimtit ? Este orice conducator ierarhic. Fie el Patron de firma , sau Profesor , Director , Proxenet , Presedinte , Cap de Familie , Teoctist , General orice ar fi , ideea este ca vorbim despre un conducator ierarhic supune oamenii lui insusi. Cu ce scop ii supune ? Ca sa scape el insusi de tepusile sociale. Se inconjura de oameni numai ca sa-i puna pe ei in calea tepusilor sociale si sa-i sacrifice pe ei ca sa scape el.
Pastorul de la Dumnezeu care isi iubeste turma sa atunci cind se intilneste cu lupii gindeste : Mai bine ma pun eu in calea lupilor ca sa ma manince pe mine si astfel sa scape turma mea. Dar pastorul de la Diavol gindeste : Asta-i o prostie ! Daca mor eu atuncea cine le va mai pastori pe oi ? Nici nu ma gindesc sa ma dau eu lupilor ! Mai bine pun oile turmei in calea lupilor ca sa scap eu fiindca daca turma ma pierde pe mine atunci nu mai are cine sa o conduca . Eu sint mult prea important ca sa ma sacrific. Adica liderul incepe sa se considere mai important decit turma. Asta este Ierarhul.
Mai precis patronul de fabrica , terorizeaza mii de angajati cu scopul sa-i mulga de viata incit sa traiasca el. Vietile a mii de oameni sint sacrificate intr-o continua munca si robie pentru ca patronul sa traiasca linistit si ferit de toate grijile vietii… Ne uitam cu jale peste gardul vilelor somptuase inconjurate de gradini edenice … in vreme ce noi astia care muncim abia daca avem de-o piine . De aia ne-am pierdut paradisul fiindca din egoism si din propria noastra rautate am inventat ierarhia . Fiindca noi insine sintem ierarhi cu cei ce sint mai mici decit noi. Parintele este ierarh cu copiii sai. Asta ne face ca inca de mici de cind deschidem ochii in lume sa consideram ierarhia ca pe ceva normal. Nici macar nu ne mai dam seama ca-i falsa si complet artificiala asa o gindire. Cind vine un om de tipul Sfintului In Pustie care vrea sa ne scoata mintea din gindirea ierarhica atunci il consideram nebun si-l omorim . Dar pe eliberatorul de tip Baraba ( Stalin) il laudam si il apreciem fiindca acela gindeste ca noi: “Nu desfiintam puterea! O luam noi.”
Fiindca orice tepusa are doua capete. La un capat este agresorul la celalalt este victima. Omul gindeste in aceasta lume poti fi ori Victima ori Agresor. Nu exista cale de mijloc. Ori lovesti ori vei fi lovit. Cu toate ca oarecum am mai renuntat la violenta fizica totusi continuam un macel spiritual . Atita vreme cit are sa fie ierarhie atunci are sa fie si lupta . Trebuie sa intelegeti ca Ierarhia este totuna cu Diavolul. Haita de lupi este modelul unei societati ierarhice. Turma de oi insa nu este o societate ierarhica. Nu au un drept lider un berbec. Ci un pastor uman. Adica oile nu sint conduse de alta oaie ca si ele ci de o fiinta total diferita de ele.
Un conducator de la Dumnezeu nu va fi niciodata un Ierarh. Fiindca siti cine-i Anti-Hristul ? Este chiar Marele Ierarh. Pai nu Marii Ierarhi l-au rastignit pe Hristos ?
Iata niste definiri abstracte ale acestor lucruri :
Dumnezeu (cel ce da) (altruism, bunatate) Diavol (cel ce ia ) (egoism, rautate)
Cine a luat de la Iov totul ? Diavolul - cel ce ia. Si cine a dat inapoi lui Iov totul ? Dumnezeu-cel ce da . Asta este diferenta in abstract dintre Dumnezeu si Diavol. Cel care supune si inrobeste este Diavol iar cel care elibereaza este Dumnezeu. Ierarhul nu elibereaza niciodata pe nimeni.
Unii se vor speria de acesta gindire zicind : Daca lumea te va crede ? Ce va fi ? Copiii nu se vor mai supune parintilor , muncitorii nu se vor mai supune patronului , elevii se vor ridica impotriva profesorilor , calugarii impotriva Papilor … Asta inseamna o revolutie. Da. Exact. Este o revolutie. Ce urmareste aceasta revolutie ? Sa rastoarne Ierarhia . Eu propun o alta organizare sociala. Prietenia. Pur si simplu evoluam spiritual de la Ierarhie la Prietenie. Adica de la primitivism spiritual si social sa evoluam spre o civilizatie superioara. Hai sa incetam sa mai fim niste canibali spirituali care ne mincam unul pe altul. Hai sa nu mai traim in Ierarhie si sa ne calcam in picioare unii pe altii ci hai sa traim in Prietenie unde sa ne ajutam si sa ne respectam reciproc.
Multi vor zice asta-i o utopie. Am mai vazut din astia… Insa eu va spun ca daca eu sint utopist atunci si viitorul acestei lumi este o utopie. In curind odata cu evolutia tehnologica se va ajunge la situatia in care orice terorist va avea cite o bomba atomica. Orice om care s-a certat cu vecinul va putea distruge un intreg oras uite asa de ciuda… Asa ca ar fi mai bine sa nu considerati Prietenia o Utopie. Ci o Necesitate vitala a lumii viitorului. Deja avem asemenea probleme nu vorbim despre filosofii abstracte. O schimbare de mentalitate in relatiile sociale este o Necesitate si nu o Utopie.
Desigur Marii Ierarhi vor invata lumea ca revolutiile fie ele si spirituale inseamna un lucru rau si periculos care de obicei duce la anarhie si la suferinte ale intregii omeniri. Adica atit revolutionarii sint zdrobiti cit si Ierarhii au de pierdut. Iisus a fost rastignit , dar Caifa a fost si el omorit de popor in chinuri groaznice. La fel si Pilat a fost imediat destituit arestat si omorit in inchisoare. Prin urmare revolutiile … mai bine sa nu fie.
In principiu o revolutie arata cam asa :
Ierarhie Revolutionarul (Samson intre coloane ) Anarhie (nimicirea tuturor)
Adica o revolutie oriunde a fost in lume a sfirsit prin a face mai mult rau decit bine lumii. De ce ? Fiindca revolutia a incercat numai sa schimbe Ierarhia insa fara a incerca sa schimbe oamenii. Iar in conditiile unor oameni cu mentalitate ierarhica atunci intotdeauna o revolutie va degenera intr-o Anarhie si se va intoarce inapoi la Ierarhie. Chiar in cazurile fericite in care o revolutie reuseste ea tot nu schimba nimic in lume. Fiindca atita vreme cit oamenii ramin la fel atunci nimic nu se va schimba. Atita vreme cit omul ramine ierarhic in sufletul sau atuncea si lumea din jurul sau va fi o lume ierarhica indiferent de principiile politice ale organizarii societatii.
Multi de-a lungul vremurilor au protestat vehement impotriva ierarhiei si-au spus Sa fim egali ! si uite asa s-a inventat comunismul care spre deosebire de capitalism este diferit prin aceea ca liderul este oleaca mai lat … adica mai puternic si mai autoritar.
Capitalism Omul Perfect Comunism
Desigur ar fi mai intii necesar sa schimbam modelul moral al omului. Dar aicea orice om chiar crestini foarte convinsi vor protesta zicind : Nu putem schimba modelul normalitatii umane fiindca asta ar insemna sa distrugem societatea. Nu exista alta organizare sociala decit cea Ierarhica. Nu a existat niciodata altceva si nici nu va exista.
Eu cred ca totusi a existat. Avem in istoria omenirii citeva exemple de organizare sociala dupa alte principii decit cele ierarhice. Crestinismul este clar in aceasta privinta. Ierarhia nu exista ! Iisus a spalat picioarele ucenicilor sai si a desfiintat astfel Ierarhia inlocuind-o cu Prietenia. Desigur Marii Ierarhi au corupt semnificatia acestui gest explicind lumii ca Iisus a invatat astfel pe oameni umilinta … Eu cred insa ca Iisus prin acel gest a invatat pe oameni Prietenia si nicidecum Umilinta.
Dar avem si alte cazuri de societate lipsita de ierarhie. Societatea evreilor dupa stabilirea in tara Canaanului. Nu aveau nici un conducator. Nici o autoritate. Nici macar un politist. Cum de traiau totusi acei oameni ? Secole intregi au trait asa lipsiti de orice guvernare. Abia citiva judecatori care daca erau intrebati raspundeau dupa lege. In caz de razboi mai aparea cite vreun erou precum Samson. Dar pe vremea lui Samson nu exista imparat evreu. Nici el insusi nu se gindea macar la ideea de a fi imparat. Ci ii vedea pe oamenii sai ca pe niste prieteni nu ca pe niste supusi. Erau numai 10 legi le stia toata lumea. Si au trait multa vreme fara absolut nici o conducere si avind chiar o societate mult mai civilizata decit acum in care crimele si nelegiuirile erau pedepsite imediat. Incercarile de coruptie a Legii declansau adevarate razboaie cum a fost cu adunarea poporului de la Mitpa. Fara absolut nici un conducator totusi lumea era bine organizata .
Adica nu-i cazul sa ascultam pe Marii Ierarhi care ne zic ca nu se poate trai altfel. Fiindca uite caz in istorie in care o tara intreaga alcatuita din milioane de oameni a reusit sa traiasca secole intregi fara nici o Ierarhie. Deci… se poate !
Mai este un caz de organizare sociala in Prietenie. Regatul regelui Arthur . Cavalerii Mesei Rotunde. Care era rotunda cu scopul de a nu putea sa stea nimeni in capul mesei. In jurul cui se adunau oamenii ? In jurul unor principii de viata. Prin urmare Cavalerii Mesei Rotunde se supuneau unor idei si nu unui om.
Societeatea Prieteniei
Atmosfera de viata intr-o asemenea organizare sociala ar fi asemanatore cu aceea cind se aduna niste prieteni la o terasa la o bere. Stau relaxati , discuta… Fiecare spune liber orice ii trece prin cap. Fiecare isi comanda de mincare ori de baut ce vrea el. Nu-i nimeni Sef ca sa le porunceasca ce sa-si ia fiecare de baut. Desigur rind pe rind fiecare este lider cind ia cuvintul sa povesteasca ceva. Desigur cei cu mai multa initiativa or sa fie lideri mai des. La un moment dat unu are o idee , hai sa facem cutare. Hai sa mergem miine intr-o excursie ! Unul raspunde ca n-are timp miine , poate poimiine , altu zice ca el n-are chef de excursii… Deci ramine stabilit ca poimiine sa se mearga in excursie in vreme ce al treilea nu se stie daca va veni. Cine a luat aceasta hotarire ? Pai … nimeni. Fiecare a luat hotarirea care-i convenea lui.
Insa imaginati-va in acelasi context o societatea ierarhica. In care niste oameni se aduna impreuna la o terasa. Cei cu initiativa colecteaza banii ca sa plateasca consumatia si dupa ce au strins banii hotarasc : Noi alesii poporului decidem urmatoarea consumatie pe ziua de azi : Pentru noi fiindca am facut efortul sa adunam banii de la voi si sa-i gestionam , ne acordam noua cite o sampanie , iar pentru voi hotarim cite o tequila . Toata lumea aplauda fericita , numa unu se trezeste asa din somn si zice : Stati oleaca ! Eu nu vreau tequila ! Nu-mi place !
Desigur conducatorii nici macar nu-l vor auzi pe respectivul recalcitrant dar binevoitori tovarasii de masa ce stau alaturi de el ii vor explica zimbitori ca nu se poate ca fiecare sa bea fiecare ce vrea el fiindca s-ar face aglomeratie mare la bar.
Pai daca toti ne-am scula asa de capu nostru si ne-am duce la bar sa ne luam ce vrem noi iti dai sema ce busculada s-ar crea ? S-ar rasturna scaune, ar innebuni barmanul de la atitea comenzi incit s-ar incurca intre ele , ar iesi o totala harmalaie. Asa ca stai cumincior in bancuta ta si soarbe-ti linistit paharelul de tequila. Fiindca daca toata lumea bea asa ceva atunci asta trebuie sa bei si tu. Asta este standardul normalitatii .
Dar mofturosul va continua sa strige zicind :
Da uite ca are un vierme in sticla ! Cum vrei sa beau eu asa ceva ?
La care lumea ii raspunde :
Asa se face tequila . Asa-i reteta . Cu vierme. Cind vezi un vierme in sticla asta inseamna ca-i chiar originala din Mexic. Viermele acela ii da gustul acesta deosebit care o face unica in lume… doar barbatii puternici beau asa ceva. Deci simte-te un barbat puternic, un dur , si da repejor paharul peste cap.
Da ? Cu vierme ? Da ce fel de vierme-i ala ? De unde stiu eu ca nu-i un limbric ? Oare in pustiul ala torid de unde credeti voi ca gasesc mexicanii viermi ? De unde poti sti ca mexicanu nu si-a scos limbricul din … si ti l-a pus tie in sticla de tequila ?
Oamenii tac si nu mai raspund nimic insa sorb nervosi din paharele de tequila . Adevarul e ca fiecare ar fi vrut o sampanie ori un vin bun. Nimeni n-ar fi vrut tequila . Intr-adevar are un gust incredibil de scirbos. De la ce poate veni gustul asta oare ? Oare sa fie adevarat ca… Si uite asa incep sa gindeasca simtind gustul scirbos al luciditatii. In loc sa se vada vada niste barbati puternici din aia ca-n filme, cowboy duri care beau tequila, incep sa se simta ultimii fraieri. Si cum recalcitrantul revolutionar continua sa strige vehement despre limbricul din tequila atuncea pun mina oamenii pe dinsul si ii administreaza o bataie zdravana zicindu-i : Fir-ai tu sa fii ! Nici macar asta nu ma lasi sa imi tihneasca ? Si asa am o nenorocita de viata , vrei sa ma mai innebunesti si tu cu adevarul tau ? Ei , las ca-ti dam noi tie adevar de n-ai sa-l poti duce.
Sa vezi ce frumos ajunge revolutionarul la psihiatru si acela o sa-i zica : Deci sa inteleg ca nu va place tequila ? Grav ! Cum ? Vedeti viermi in tequila ? Foarte grav ! Banuiti ca ar putea sa fie limbrici ? Asta-i deja in ultimul stadiu al bolii. Repede ! Internati-l de urgenta ! Uite citeva injectioare si te vindecam. N-ai sa mai vezi nici viermele nici macar eticheta . Ai sa bei tequila si-ai sa fii fericit ca toata lumea… Daca standardul de normalitate e tequila atunci asta trebuie sa bei ! Categoric si fara discutie ! declara psihologul sententios turnindu-si inca un pahar de sampanie…
Asa probabil va fi. Dar inainte de asta macar imi scriu testamentul filosofiei mele si o sa las scris lumii ce am gindit despre ea. O sa-mi scriu visele despre cum cred eu ca ar trebui sa fie o lume mai buna.
Societatea Prieteniei Societatea Ierarhica
Ne punem intrebarea … daca evreii aveau totusi aceasta societate a lui Dumnezeu in care nu aveau conducator lumesc ce anume I-a determinat totusi sa ceara imparat si sa treaca la o societatea ierarhica ? Faptul ca intr-o societate a Prieteniei hotaririle se iau foarte greu. Ca sa se ia o hotarire trebuia sa se trimita mesageri in toata tara si sa cheme intreg poporul undeva pe o cimpie mare si sa discute ce sa faca. Mai intrebau un prooroc , sau un preot , mai ziceau si ei cite ceva. Era un parlament colectiv in care discutau toti cei care aveau ceva de spus. Insa pe vremea aceea evreii purtau razboaie. In cazul razboiului erau necesare hotariri rapide. Nu puteai sa stai si sa parlamentezi saptamini in sir ca sa iei o hotarire. In cazul de urgenta al razboiului era nevoie de o conducere ferma si rapida.
Deci important de retinut este faptul ca Ierarhia este o conducere de tip militar si este specializata pentru situatia de razboi. Pe vreme de pace asa o conducere nu se mai justifica prin nimic. Si hai ca guvernul ierarhic o mai fi cum o fi. Dar Biserica Ierarhica ? Pai ce facem ? Cu evanghelia in mina impingem lumea pe calea Dracului? Daca nici macar Biserica nu mai este un reper al normalitatii sociale atuncea unde gasim reperul ? Macar Biserica ar trebui sa reprezinte un model de societate a prieteniei. Sa demonstreze lumii ca se poate trai intr-o lume utopica precum cea a lui Iisus. Nu poate sa existe Prietenie in Ierarhie ! Nu poti fi prieten cu seful ! Eu intotdeauna am fost foarte prietenos cu seful … si intotdeauna m-a dat afara. Eu l-am considerat pe sef egalul meu dar el n-a vrut sa fie egal cu mine . Numai Dumnezeu a fost de acord sa fie egal cu mine. Dumnezeu este pentru mine singurul sef cu care pot fi egal. Prieten cu Dumnezeu …
Acuma ne punem intrebarea cine o sa faca legile in lumea Prieteniei ? Daca fiecare face ce vrea si toti sint egali … Fara guvern, fara conducere, fara politie… Cine va face si cine va implini legile societatii ? Pai daca majoritatea oamenilor ar fi normali atunci eu cred ca nici macar nu ar mai fi nevoie de legi. Ce este o Lege ? Este o regula de oprire a unor agresiuni intre oameni fie ele fizice ori spirituale. Daca oamenii ar sti sa se respecte reciproc si daca s-ar iubi unii pe altii atunci ar dispare toate agresiunile dintre oameni. Disparind agresiunile atunci legile ar deveni inutile . Intr-un grup de prieteni nu exista legi. Nu ai niste propozitii scrise stampilate si aprobate de majoritatea grupului. Doar intre dusmani exista legi de convietuire. Cu cit ai mai multe legi cu atit va fi mai mare dusmania intre oameni. Fiindca cu cit ai mai multe legi cu atit libertatea omului de a dusmani pe un om va fi mai mare.
Cum se combate acest sistem al dusmaniei ? Fortind oamenii sa-si vada limitele normalitatii intrinseci. Ignorind complet legile scrise al lumii dar respectind legile nescrise ale fiintei omenesti. Mai poetic spus : intr-o lume de arici , unul isi leapada complet tepii. Orice atingere cu ceilalti se sfirseste dezastruos intr-o baie de singe.
Dar in acest fel aricii vor fi obligati sa-si vada tepii anormalitatii lor si vor fi obligati sa-si vada normalitatea. Sa vada ca forma initiala a ariciului era o fiinta lipsita de tepi. Numai lumea aceasta agresiva l-a obligat pe arici sa-si confectioneze tepii ca sa se apere de atacurile celor din jurul sau. Daca si alti arici isi vor lepada tepii atunci si aceia vor muri. Dar vor obliga in acest fel pe semenii lor sa fie oleaca mai atenti cu cei din jur. Sa nu-i mai sfarme chiar asa. Prin lepadarea tepilor proprii vor obliga astfel pe ceilalti arici sa-si lepede si ei tepii daca vor sa traiasca in comunitate . Desigur legile scrise nu pedepsesc asemenea crime. Dar prin asa un gest legile nescrise incep sa vorbeasca lumii.
Aceasta carte invata omul cum sa devina un luptator puternic al lui Dumnezeu constient de limitele dar si de puterile sale. Dumnezeu rasplateste utopismul idealist cu viata vesnica. Altfel se moare ! Nimeni nu-i nemuritor daca nu se straduieste sa devina. In principiu nemurirea sufletului se obtine dupa reteta Mintuitorului :