Am avut si un vis oarecum frumos , in care m-am plimbat prin locurile si timpurile copilariei. Numai ca eram eu cel de acum. Si imi aminteam ca pe vremea aceea aveam senzatia ca intregul univers exista special pentru a ma face pe mine fericit. Si-mi aminteam de oamenii de atunci. Oameni la care am tinut si care acuma nu mai sint. Cind m-am dus la inmormintarea lui Tantitu am vazut acolo un cadavru si am gindit ca nu-i adevarat , aceea e doar o pacaleala a unor oameni rai. Si ca in realitate Tantitu inca traieste si este acasa la ea. Si de asta n-am plins deloc. Pentru ca nu credeam ca a murit. N-am mai fost niciodata in casa aceea ca sa verific daca-i adevarat sau nu.
Acuma trebuie sa merg la psiholog sa fac teste sa vad daca sint un nebun recuperabil sau un nebun irecuperabil. S-ar putea sa nu mai am prea mult de trait si in loc macar sa ma bucur linistit de poate ultimele mele zile de existenta , eu trebuie sa ma zbat intre tot felu de prostii ale vietii. Ma pune mama sa scutur covoare , sa alerg pe la psihologi , si sa fac o gramada de alte prostii inutile. Pe cind eu acum vreau sa stau . Vreau sa stau si sa exist , sa imi umplu mintea si sufletul de existenta. Nu vreau sa scutur covoare pentru ca atunci cind scutur covoare nu-mi mai dau seama ca exist. Nu vreau sa dau teste obositoare si plictisitoare la psiholog caci stiu ca nu are rost. Oricum voi merge pe munte si voi infrunta moartea cu sanse mici de izbinda. Si nimic nu poate schimba acest lucru. De asta inainte de a merge acolo as vrea sa mai exist putin. As vrea ca in loc de treburile imbecile ale vietii sa stau linistit si sa privesc o floare in bataia vintului.
Ma gindesc ca si Iisus daca ar veni acuma l-ar lua lumea si l-ar duce la psiholog. I-ar pune coroana de spini pe frunte ca sa-l faca sa-si dea seama cit de caraghios este si pe un ton superior si batjocoritor l-ar intreba “Tu esti imparatul lumii ? ”
Asa mi se intimpla mie acum. Oamenii se grabesc sa categoriseasca drept nula ideea mea chiar inainte de a sti ce am gindit. Si chiar daca citesc amaritul acela de text ce l-am scris tot nu-si dau seama de toata gindirea suprarealista ce se ascunde sub acele rinduri. Nu-si da nimeni seama ca ideea aceea va merge. Ca moartea va fi invinsa. Nu-si da nimeni seama ca eu chiar sint imparatul lumii. Mai intii trebuie sa mori ca sa poata admite cineva ca ai fost mai destept decit el. Atita vreme cit un geniu este viu este considerat un impertinent si un obraznic , bolnav mintal , paranoic . Dupa ce moare un geniu abia atunci se spune despre el ca a fost un mare om , ca a fost un om extraordinar. Cum zice poetul : “In a numelui tau umbra va vorbi vreun mititel / Nu slavindu-te pe tine , lustruindu-se pe el“ Exact asta fac eu acuma.
Se pare ca respectivul poet nu a trecut la testele psihologice caci a murit internat intr-un spital de nebuni scriind : Traiesc in cea mai neagra mizerie si saracie. Ajutati-ma oameni buni caci sint geniu si mare poet. L-a ajutat cineva ? Si a fost cel mai mare poet al acestei tari. Iata eu i-am cerut sa ma ajute unui prieten , unuia care ma cunoaste si stie ca-s geniu unul din prea putinii oameni care poate intelege ce am gindit eu. I-am cerut sa-mi dea macar de-o bere caci este om bogat cu salar de 10 milioane. Si mi-a spus ca n-are sa-mi dea bani , caci el munceste pentru acei bani. Si lucrul cel mai oribil este ca acel om stie ce am gindit stie valoarea acelor lucruri si valoarea mea ca om. Dar chiar si acela care stie tot isi bate joc . Apoi despre aceia care nici macar nu stiu ce am gindit eu ce sa le mai cer. Daca un prieten vechi nu mi-a dat macar de-o bere atunci ce sa mai cer atunci de la altii ? Pentru ca acela este dovada clara ca chiar de ar sti lumea ce am gindit eu tot la fel s-ar purta. In cazul lui Eminescu citisera toti toate poeziile lui , dar cu toate astea l-au lasat sa moara in saracie si mizerie.
Inundatii ?
Tocmai citeam prin Biblie de nenorocirile cu care ii lovea Dumnezeu pe evrei cind nu respectau voia lui , si in acelasi timp mergea si televizorul unde se tot spunea de mari inundatii si de sinistrati ramasi fara case. Cu doua saptamini in urma eu am pus foi pe-o biserica la porunca lui Dumnezeu iar a doua zi am vazut ca preotii le-au luat de acolo ca sa nu le vada lumea. Si atunci eu m-am intristat in inima mea si am intrebat pe Dumnezeu ca daca a fost voia lui sa pun acele foi atunci de ce a lasat sa fie luate de acolo? Iar Dumnezeu mi-a raspuns asa
“Atunci cind Ghedeon s-a dus noaptea pe furis si a taiat stilpul lui Baal si i-a dat foc ce au spus oamenii? Sa se apere Baal. Asa sa zici si tu acuma. Sa se apere Dumnezeu! Ori crezi ca Dumnezeu nu poate face nimc ? “ Exact asa e textul scris in urma cu doua saptamini text pe care l-am scris imediat ce am ajuns acasa caci asa mi-a vorbit Dumnezeu pe cind eram in biserica.
Sincer sa fiu n-am crezut ca poate face ceva caci nu se mai fac miracole in zilele noastre din cauza imprastierii puterii lui Dumnezeu in prea multe religii. Si n-am vrut sa mai pun alte foi pe biserici asa cum imi poruncise el. Caci mi se parea absurd . Si m-am uitat vreme de-o saptamina la televizor si tot vad mereu dezastre naturale cu inundatii care au distrus localitati intregi. Da nu mi-a trecut prin cap pina acuma niciodata ca ar putea fi din cauza micilor mele foi care le-au dat jos preotii. Caci Dumnezeu nu a zis nimic de inundatii. Dar a zis ca sa-l las pe el sa se apere. Wau ! Oare sa fie adevarat ? A distrus Dumnezeu localitati intregi pentru ca niste preoti nu au ascultat de voia lui ? Pai daca eu scriam acolo ca foile acelea sint vocea lui Dumnezeu care trebuie sa ajunga la oameni atunci cum sa indrazneasca sa ridice mina un preot si sa rupa acea foaie ? Cum sa interzici lui Dumnezeu sa vorbeasca oamenilor ?
Acuma eu nu stiu de-o fi sau nu adevarat. Eu doar stiu c-am facut ce mi-a poruncit si am pus acele foi , si ca au fost date jos de catre preoti si iata ca vad acum aceste reportaje cu dezastre in care cine stie citi oameni au petrecut sarbatorile de Paste in corturi caci le-au fost distruse casele. Oare de ce tocmai de Paste sa se intimple asa ceva? Nu a fost oare aceasta mina lui Dumnezeu ? Nu stiu daca cele doua intimplari cu foile mele si cu inundatiile au vreo legatura , dar cert e ca daca Dumnezeu vrea sa se apere apoi se pare ca are cu ce. Fara indoiala ca multe nelegiuiri se intimpla in lume si de asta Dumnezeu ii loveste pe oameni.
Si nici nu-l pot intreba acum caci dupa ce a auzit mama ca am lipit foi pe biserca m-a dus repede la un psiholog ca a zis ca-s nebun. Si acolo mi-am cam pierdut credinta. Va dati seama ce minunat este sa spui unui psiholog ca vorbesti cu Dumnezeu ? Trebuie sa te lepezi imediat de Dumnezeu daca nu vrei sa nu ajungi la spitalul de nebuni. Si eu am o micuta problema. Eu nu mint. Chiar am crezut ce-am spus.
In orice caz n-ar trebui sa ma bucur de acele dezastre. Dar fara sa vreau ma incearca o bucurie ticaloasa , incep deja sa ma intreb daca n-o fi adevarat. Te pomenesti ca oi fi vreun al doilea Moise care va aduce cine stie ce urgii asupra lumii ca sa elibereze pe oameni din robia prostiei lor ? O sa ma piarda mindria asta prosteasca. Deja Dumnezeu nu-mi mai vorbeste. A plecat de la mine . Din cauza ca am inceput sa ma uit la televizor si m-am stricat la minte. Nu mai cred. Se pare ca orice contact cu lumea si cu realitatea ma indeparteaza de Dumnezeu incit nu mai pot auzi vocea lui.
Oare ce sa fac ? Ar trebui sa-mi verific teoria si sa merg sa mai pun odata foi pe biserici si sa vad ce se intimpla daca sint luate foile atunci apa ar trebui sa creasca iar daca sint lasate atunci apele ar trebui sa se retraga. Dar nu poti face asa experimente publice caci lumea nu-i laborator de experimente religioase. Si m-am gindit ca ar fi bine sa nu fac nimic inainte de a primi raspunsul la testele psihologice ca sa vad daca sint sau nu bolnav psihic. Eu am spus oamenilor din jurul meu povestea asta si parerea lor a fost ca “Hai sa fim seriosi doar nu-ti inchipui tu ca din cauza ta s-au facut acele inundatii.” Si am zis ca oricum povestea cu inundatiile e de domeniul trecutului ce rost ar mai avea sa mai aduc vorba de asta caci iata vremea a fost mai buna. Dar azi a plouat din nou.
Dumnezeu a spus acu 2 saptamini cind am scris povestirea “Stapinul casei” sa mai merg inca de 3 ori si sa mai pun foi pe biserici. Si a mai spus ca daca vor fi luate si a treia oara atunci nu va mai raminea piatra peste piatra din nici o biserica crestina de pe intreg cuprinsul lumii. Nu stiu ce sa fac. Pentru mine vorbitul cu Dumnezeu a fost o joaca copilareasca care m-a ajutat in momente grele ale vietii. A fost asa ca un fel de gluma. Dar acuma vad ca gluma incepe sa se ingroase. De ce nu-mi da nimeni un raspuns? De fapt imi da raspuns. Toata lumea spune ca nu-i adevarat ca vorbesc cu Dumnezeu. Dar eu nu vreau sa nu fie adevarat. Daca nu-i adevarat atunci ce-mi mai ramine ? E tot ce am. Nu pot renunta la asta. Am nevoie de un Dumnezeu care sa vorbeasca cu mine. Nu-mi place un Dumnezeu mut si surd si neputiincios asa cum este in zilele noastre. Imi place sa cred ca Dumnezeu poate vorbi. Nu-mi vorbeste tot timpul. Ci in anumite situatii. Doar atunci cind sufletul mi se prabuseste de durere atunci imi raspunde. Sau cind sint copil si ma joc de-a Moise . Dar cind sint matur si serios atunci Dumnezeu tace.
Nimeni nu ma crede iar mie de unul singur mi-e frica sa cred. Trebuie sa merg sa mai pun de 3 ori foi pe biserici. Mi-a spus de multe ori sa merg si sa fac acest lucru. Pina cind nu o sa fac ce mi-a spus el nu o sa-mi mai vorbeasca. Da , dar preotii nu stiu tot ce am vorbit eu cu el. Am scris vreo suta de pagini cu discutiile astea. Dar lucrurile cu adevarat importante nu le-am scris. Nu vreau sa le scriu caci nu le-ar intelege nimeni si decit sa-si bata joc atunci mai bine le tin numai pentru mine. Dumnezeu mi-a povestit cum a inviat , mi-a dezvaluit taina chivotului si a puterii sale de demult , mi-a aratat lucruri de dinainte de facerea lumii. Preotii sint simpli tarani care nu pot pricepe asemenea lucruri de matematica abstracta , de fizica cuantica. Nimeni nu le poate pricepe. Ma tem ca vor lua foile de cele 3 ori cind le voi pune si atunci ceea ce am scris se va intimpla caci Dumnezeu isi implineste promisiunile. Poate ca nu imediat dar in timp , in zeci sau sute de ani bisericile vor dispare din lume . Si asta nu-i bun. De asta n-am mai vrut sa mai pun foi pe biserici ca sa nu oblig pe Dumnezeu sa darime bisericile. Imi place sa merg la biserica si sa ascult acea muzica minunata.
Nu stiu ce sa fac. Mai bine pun din nou foi pe biserici ca sa imi raspunda si sa il pot intreba pe el ce sa fac. Eu am dat scrierile mele la un preot dar probabil ca si pe el ca si pe mine nu-l baga nimeni in seama. Birocratia e in floare si in religie ca oriunde in alta parte. Preotii sint mai preocupati de sarbatori si de slujbe decit de Dumnezeu. N-are nimeni timp sa ia seama la imaginatiile unui nebun.
Dumnezeu n-a mai vorbit lumii de multa vreme. Si daca s-a hotarit acuma sa vorbeasca lumii din nou asa primiti voi vorbele sale? Trimiteti pe cel ce vine sa aduca vorbele sale la spitalu de nebuni? Nu cred ca asta o sa-i placa lui Dumnezeu. Dezastrele astea naturale de acum sint oare o simpla intimplare ? Eu nu stiu. Raspundeti voi insiva.
pag. 1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 11 12 13 14 15 16 17 18 19 20 21 22 23 24 25 26 27 28 29 30 31 32 33 34 35 36 37 inapoi la cuprins