Cind eram copil fiind mai singuratic ma jucam mai mult in imaginatia mea decit in realitate. Trebuia doar sa inchid ochii si puteam avea orice imi imaginam. Si aveam multi prieteni imaginari , de la capitanul Nemo si pina la Dumnezeu . Eram un copil foarte religios invatat de bunici si matusi. In fiecare seara imi spuneam rugaciunea. Si vorbeam asa cu Dumnezeu fara nici o problema si il puteam intreba orice. Si mi-a spus ca eu am un rost important pe lumea asta. Sa-l salvez pe el . Si l-am intrebat unde-i caci nu e in ceruri ca au zburat acolo cu avioane. Si mi-a zis ca s-a mutat de acolo . S-a dus in Soare ca sa nu il mai deranjeze aceia cu avioanele. Si o gramada de alte traznai vorbeam atunci . Dar cind am crescut mai mare am inceput sa nu mai fiu sigur ca acela e Dumnezeu si ca nu-i doar imaginatia mea. Si i-am cerut sa faca un miracol ca sa ma conving ca exista cu adevarat. i-am cerut sa miste un obiect. Si a venit cu tot felul de scuze si pretexte , dar de miscat obiectul nu s-a miscat. Si atunci I-am zis : Nu tu nu existi. Esti doar o poveste asa cum e si Mos Craciun. Daca nu misti obiectul asta atunci nu exista Dumnezeu. Eu cred in ratiune nu in povesti.
Si de atunci n-am mai vorbit cu el. Am devenit ateu. Cind eram mic eram elev premiant. Dar apoi am devenit corigent , am devenit cel mai prost din clasa. La facultate am repetat doi ani si am terminat facultatea cu cea mai mica nota. In dragoste am fost groaznic de nefericit. Am incercat sa ma sinucid de nenumarate ori. Si vazind ca nu pot sa-mi iau viata am incercat sa iau viata altora Am ridicat cutitul asupra femeii ce-o iubeam. Dar n-am putut lovi. Apoi am ramas singur fara femeie si fara servici si am trait ca pustnicul 5 ani ascuns intr-o camaruta prada deprimarii si dezastrului moral. Si-am ajuns afara in strada fara un acoperis deasupra capului si fara bani in buzunar. Si ploua iar eu dormeam noaptea asa pe jos in ploaie acoperit c-o bucata de plastic si plingeam de nenorocirea vietii mele. Caci facusem facultate de electronica si un masterat in bioinginerie medicala. Si-apoi fugind de ploaie m-am coborit intr-un canal unde dormeam noptile. Si nu pricep nici eu cum dar asa deodata am facut o inventie fantastica in bioinginerie medicala. Am inventat nemurirea tehnologica.
Iar cind am vazut inventia asta in miinile mele am cautat sa o aduc lumii pe calea stiintei . Dar toate usile stiintei mi s-au inchis in fata . M-a intrebat cineva “Tu esti Mesia? Numai el poate face ce spui tu. Si iar am ramas singur prada disperarii. Aveam in mina cea mai importanta inventie din toate timpurile si nu voia nimeni sa ma creada. Cum o sa fiu eu Mesia ? Ce timpenie ! Dumnezeu nu exista !
Dar totusi miracolul nemuririi era acolo in mintea mea la fel de real ca unu plus unu fac doi. Era un miracol real si mult mai important decit miscatul unui obiect de ici colo. Si atunci mi-am amintit de jucaria mea din copilarie care-mi spusese ca am un rost.
Si desi mi se parea culmea ridicolului am indraznit sa ma mai joc asa ca atunci si am intrebat: Dumnezeu ? Vorbeste-mi din nou ! Si a raspuns. Dar nu mi-a placut ce mi-a raspuns. Deloc.
Dumnezeu mi-a zis ca nu voi trai vesnic. Pentru ca nu merit. Judecata de apoi mi s-a facut dinainte de a muri si mi-a aratat toate relele cite fecusem. Mi-a spus ca daca incerc sa fac experimentul cu inventia mea voi muri. Si voi dispare din aceasta lume. Dar mi-a spus ca alti oameni care vor merge pe drumul asta vor trai dupa moarte aici pe lumea asta. Si atunci eu am cerut sa-mi dea macar o rasplata acum in viata asta o femeie frumoasa daca vrea ca totusi sa deschid drumul asta pentru oameni. Iar Dumnezeu mi-a raspuns ca nu-mi va da nimic. Si m-am suparat. Pai cum asa nici o rasplata de nici un fel orice as face ? Si am refuzat categoric sa fac ceva pentru el sau pentru oameni. Si apoi Dumnezeu a plecat de la mine si am ramas singur. Si mi-am dat seama ca oricum nu voi avea nici femeie frumoasa si ca oricum voi muri. Numai ca voi trai in deznadejde si suparare pentru tot restul vietii mele. Voi trai aiurea fara nici un sens. Si atunci am zis daca oricum asta mi-e soarta atunci macar sa mor cu un rost. Macar sa foloseasca cuiva faptul ca eu am existat. Si am hotarit ca voi lupta sa ajung sa-mi fac experimentul si sa-mi implinesc soarta. Si poate daca voi reusi sa fac ceva , sa fac o lume mai buna poate atunci o sa mi se schimbe si mie soarta. Si am hotarit sa lupt pentru Dumnezeu. Si pentru nemurirea altora. Chiar daca nu voi avea nici un fel de rasplata totusi am sa ma lupt . Pentru ca nu vad alt sens de a exista.
Si pentru prima data in viata am inceput sa ma simt bine. Mi s-a umplut sufletul de-o bucurie si de-o pace linistita si atunci am stiut ca am ales bine .
Si atunci vocea care imi vorbea s-a intors din nou in mintea mea si am intrebat ce trebuie sa fac. Si mi-a spus ca trebuie sa schimb lumea mi-a spus ca voi merita nemurirea doar atunci cind am sa-i fac pe altii sa merite si ei asta. Mi-a spus sa scriu ce gindesc.
Povestind insa oamenilor acestia mi-au spus ca sint nebun. Mi s-a povestit ca orice om care se ridica la lupta impotriva sistemului social e imediat distrus de catre sistem . Adica unu care aude voci asa aiurea si vorbeste cu Dumnezeu e imediat internat la un spital de nebuni si tranchilizat cu pastile. Pai da atunci toti proorocii si sfintii nu ar fi trebuit si ei internati la nebuni ? Noroc ca pe vremea aceea nu erau spitale.
In orice caz mie mi-e frica. Dar totusi avind de ales intre voia lui Dumnezeu si voia oamenilor eu pe care sa o aleg ? Fiecare dintre noi are mereu de ales intre voia lui Dumnezeu si voia oamenilor. Eu aleg sa fiu nebun. Aleg sa urmez calea lui Iisus.
Bine atunci mergi si fa-te calugar mi-au zis unii. Poate ar fi o idee mai ales ca traiesc deja ca un pustnic caci si orasul poate fi un pustiu daca nu vorbesti saptamini intregi cu nimeni. Dar eu am alta cale. Atita vreme cit eu cred ca vorbesc cu Dumnezeu atunci eu voi urma calea ce simt ca-i buna si nu ma voi lasa amagit de oameni. Zadarnic se roaga calugarii caci lumea tot rea este. Calea calugariei duce la Dumnezeu dar… mai pe ocolite. Calugarii fac un pacat mare prin faptul ca ei fug de lume. Un om ce merge dupa Hristos trebuie sa stea in lume si sa lupte cu ea s-o schimbe nu sa fuga ca egoistul sa se salveze doar pe el insusi. Adevarat e ca lupta cu lumea se sfirseste tragic si unii se tem sa se lupte si fug sa se ascunda rugindu-se mereu sa fie iertati de lasitatea lor. Caci e mult mai usor sa fii un calugar sfint si respectabil decit sa fii rastignit pe vreo cruce in huiduielile si batjocura tuturor.
Totusi scopul meu nu-i acela de a deveni un martir ci de a schimba ceva. Inventia ce am facut e o putere ce mi s-a dat. Isus a inviat un mort , eu pot face o intreaga industrie de inviat morti. Dumnezeu mi-a aratat calea si mi-a dat puterea dar de-acuma e treaba mea cum ma descurc. O sa ma mai ajute cind va sti ca am nevoie. Dar actiunile mele depind de mine. Trebuie sa fiu foarte intelept ca sa reusesc ceva. Si nefiind eu asa de intelept atunci caut sfat la altii sa-i intreb ce-i de facut. Cum pot eu schimba lumea ? Cum pot eu sa fac lumea sa fie mai buna ? Stie cineva ? Hai incepeti sa ginditi caci asa incepe schimbarea lumii cu intrebari din astea naïve. Schimbarea unei lumi incepe atunci cind oamenii isi dau seama ca-s anormali.
Atunci cind eu dormeam gemuit sub bucata de plastic sub ropotul ploii , eu om cu facultate si masterat atunci eu am ajuns la revelatia ca lumea in care traiesc nu-i normala.
Si ca trebuie sa fac ceva ca s-o schimb.
pag1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 11 12 13 14 15 16 17 18 19 20 21 22 23 24 25 26 27 28 29 30 31 32 33 34