Eu ca om singuratic ce-am fost nu prea mi-am batut capul cu relatiile inter-umane. Eu am avut doar 1-2 prieteni buni si atit. Fata de acestia nici nu trebuia sa mint si nici nu eram smerit ci dimpotriva am cautat mereu sa-i depasesc in toate. Asa ca realtiile mele cu altii sint foarte prietenesti dar nicidecum de supunere.
Nereusind eu sa pricep cum vine chestia asta cu supunerea desi eram un inginer capabil ca stiinta si inteligenta totusi mereu am fost dat afara din servici pentru ca eu nu pricepeam nici minciuna si nici supunerea.
Mai apoi vorbind cu Dumnezeu l-am abordat si pe acesta foarte prieteneste asa cum as vorbi cu un prieten vechi “Salut batrine ! Ce mai faci ? “ Dupa care m-am apucat si sa-l judec pe Dumnezeu si sa-i explic ca n-a facut lumea bine ca trebuia s-o faca altfel.
La care acesta mi-a raspuns :
- Omule dar cum indraznesti tu sa ma judeci pe mine ?
- Pai te judec pentru ca uite ca ma chinui in lumea asta. Si cred ca vei fi gresit cind ai facut lumea sa fie asa cum este.
- Bine dar tu esti egal cu mine ca sa ma poti judeca ?
- Doamne minte mi-ai dat ca sa judec cu ea. Si daca intrebarile ce le am in suflet nu le-as da glas atunci ar ramine acolo si mi-ar intuneca sufletul.
- Bine dar cum poti tu sa intelegi si sa te compari cu mine care sint vesnic tu cel care esti vremelnic intru fiinta ?
- Pai Doamne orice lucru este judecat dupa cel care judeca. Asa zice teoria relativitatii ca totul e relativ. Pina si vesnicia ta e relativa daca o raportam la vremelnicia mea. Eu nu am stiinta ca tu sa fi existat inainte de a ma fi nascut eu pentru ca mintea mea nu exista atunci ca sa te poata vedea. Asa ca din punctul meu de vedere tu vei exista numai atita cit voi exista si eu. Din punctul meu de vedere dupa ce eu nu voi mai fi nici tu nu vei mai fi . Caci nici mintea mea nu va mai fi ca sa poata sti de tine. Asa ca vesnicia ta e scurta din punctul meu de vedere.
- Am sa-ti raspund omule ca sa stii de ce mori. Tu la servici cind faceai programul acela pentru omuletul ce alerga pe semafor cum ai facut oare programul ? Atunci cind omuletul ce-l faceai iesea strimb nu il stergeai si faceai altul mai bun ? Oare cind ai vazut ca omuletul facut de tine a iesit bun nu l-ai lasat sa alerge apoi saptamini in sir fara sa-l mai stingi ? Arata-mi tu ca esti programul cel bun care vreau eu sa fie si te voi lasa sa alergi multa vreme prin aceasta lume. Dar daca vei fi strimb te voi sterge de pe fata pamintului asa cum pe toti oamenii am sters caci erau gresiti . Pina acum ai fost strimb si strimb esti chiar acum caci mare iti e trufia inaintea mea. Oare nu am spalat eu picioarele ucenicilor mei aratind astfel lumii smerenia ? De ce tu dar te ingimfi asa de tare cu ratiunea ta ?
- Iarta-ma Doamene dar gresesti din nou zicind asta. Caci ratiunea mea nu inseamna ingimfare ci Adevar. Eu nu ma cred mai destept decit altii. Dar nici nu cred ca altii sint mai destepti decit mine. Eu consider ca pina si furnica ce alearga prin iarba este egala cu mine caci tot la fel ca si mine alearga si ea prin aceasta lume si caute si ea ca si mine o firmitura de mincare si o bucata de viata. Indrazaneala mea nu vine nicidecum din mindrie . Ci din cauza ca zilele imi sint numarate si putin mi-e timpul de a gasi adevarul despre lume. Putin mi-e timpul ramas de-a afla cum trebuie sa fiu in aceasta viata.
- Daca tu spui ca pina si o furnica este egala cu tine atunci esti cel mai smerit om ce a trait vreodata. Si daca atitudinea ta cutezatoare nu vine din mindrie ci din disperare atunci nu gresesti inaintea mea. Fie asa precum voiesti tu. Fii dar mindru inaintea mea caci daca e asa cum spui tu atunci eu iti permit aceasta mindrie. Dar baga de seama sa nu te dezminti in viata prin faptele tale.
Si tare m-am bucurat eu ca Dumnezeu mi-a permis sa ramin asa cum sint si ca mi-a lasat libertatea mintii mele de a gindi orice. Dar mai apoi intorcindu-ma catre lume si viata am vazut ca mare nenorocire mi-am facut singur.
Caci eu ca sa traiesc am nevoie de bani si deci de un servici. La orice servici trebuie sa te supui unui sef. Iar daca eu n-am ingenunchiat nici in fata lui Dumnezeu atunci cum sa ma mai supun eu cuiva ? Caci de m-as face vreodata subalternul cuiva ar insemna sa necinstesc pe Dumnezeu. Si nici sef nu pot fi caci dupa cum eu insumi mi-am hotarit eu nu pot avea subalterni . Asta inseamna ca eu nu ma voi putea incadra niciodata in nici o categorie sociala ierarhica si inseamna ca nu pot avea nici un servici de nici un fel nicaieri. Nici macar calugar n-as putea fi. Si atuncea cum voi trai eu in aceasta lume ?
Voi trai eu cumva . Caci stiu ca atita vreme cit nu ma voi dezminti pe mine insumi atunci Dumnezeu imi va fi alaturi. Chiar daca nu ma va ajuta totusi stiu ca va fi acolo si va astepta sa vada ce fac.
Acuma cu inventia asta s-ar putea sa mi se ofere multe servicii si functii mari. Si va trebui sa le refuz pe toate si sa ramin un sarantoc muritor de foame. Si in loc sa am si eu vreo masina straina si vreo vila de lux va trebui poate sa renunt si la ceea ce am. Ma gindesc am facut oare rau ? Oare am gresit ? Nu cred. Eu cred ca am dreptate in ceea ce spun. Eu cred ca adevarul e de partea mea. Cred ca ierarhia nu-i un lucru normal. Cred ca nu exista oameni superiori si oameni inferiori. Cred ca nu trebuie sa fie oameni saraci si bogati pe aceasta lume. Caci toti respiram acelasi aer si toti traim sub acelasi cer. Cum ar fi sa interzicem cuiva sa mai respire din aer ? Ca daca nu munceste atunci sa nu mai respire ! Eu sint somer fara somaj. Am vrut sa muncesc dar nu mi-ati dat voie. Ca nu am gasit servici. De ce nu mi-ati dat si mie dreptul sa traiesc ? Ca am fost mindru ?
Dardaca toti patronii si sefii lumii m-au refuzat iata ca Cel mai mare decit toti m-a primit asa mindru cum sint. Si mi-a dat servici. Sa va judec pe voi prin suferinta mea.
Dumnezeu a pus vesnicia in palma mea cel care am dormit prin canale si am furat ca sa maninc pentru ca sa va arate voua greseala voastra. Caci aceasta inventie n-a fost facuta de-un mare savant cu mare functie in stiinta ci de un simplu om muritor de foame pe care voi l-ati aruncat afara din lume ca pe-un gunoi.
Unii or sa ma judece si vor spune ca nu-i adevarat ca am 2 miliarde avere ce voi mosteni de la parinti. Da mai oameni dar nu-mi pot vinde apartamentul de sub mine ca sa-mi cumpar o piine. Si e mult mai mare disperarea cind stii ca ai 2 miliarde si nu-ti poti cumpara un covrig. Si–or sa mai judece ca am dormit prin ploaie si in canale asa din prostia mea ca am vrut eu sa ma duc la mare fara sa am bani destui. Da asa e. Dar de mintit nu mint. Caci am trait aceste lucruri si lacrimile ce s-au amestecat cu ploaia ce curgea noaptea peste mine n-au fost minciuna ci durere.
Si cit voi trai am sa va judec cu faptele si cu vorbele mele.
pag1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 11 12 13 14 15 16 17 18 19 20 21 22 23 24 25 26 27 28 29 30 31 32 33 34