In fiecare noapte am tot felul de vise , nu mai am somn normal ci doar vise mereu vise. Nu mai vreau sa mai visez , as vrea sa mai dorm si eu normal asa ca un butuc. M-am trezit acum inspaimintat in miez de noapte. Caci am visat urit.
Eram intr-un autobuz cu niste cunoscuti. Printre ei era si o fata ce iubisem cindva dar era impreuna cu altul. Si soferul accelera asa de tare incit abia puteam sa ma tin de barele de sustinere incit picioarele mi se duceau inspre spatele autobuzului si atirnam asa in gol la orizontala deasupra podelei agatat doar cu miinile de bara sfortindu-ma din rasputeri sa nu scap bara de sustinere din miini. Dar pe ceilalti nu-i afecta cu nimic viteza autobuzului. Ei stateau drept si ma priveau zimbind ironic spre mine linistiti si bucurosi fara sa puna nici unul mina sa ma ajute sa ma pot tine si sa nu cad. Si toti cunoscutii aceia au coborit intr-o statie. Iar eu am ramas in autobuz. Si mi-am amintit ca tocmai uitasem cheile de acasa la acei prieteni. Si atunci am rugat pe sofer sa opreasca ca sa pot cobori sa alerg inapoi dupa acei oameni ce fusesera inainte cu mine. Dar soferul morocanos n-a vrut sa opreasca caci a spus ca autobuzul opreste numai in statii. Si s-a tot dus inainte si vedeam pe geam cum acei prieteni ramin tot mai in urma si se fac mici . Si cind a oprit autobuzul in statie am iesit afara si am inceput sa alerg inapoi. Dar n-am mai gasit pe nimeni. Eram singur intr-un oras strain si nu mai stiam unde locuiesc si alergam de la o scara la alta cautind pe listele interfoanelor unde scrie Oliver. Si nu mai scria nicaieri numele meu. Si tot alergam asa mereu cautind inspaimintat . Alergam sa caut un loc al meu in aceasta lume , alergam sa caut pe fata pe care am iubit cindva si pe prietenii ce am avut . Si nu mai erau. Totul era strain si pustiu. Eram singur intr-un oras pustiu. Nu mai era nici un om in orasul acela. Degeaba bateam la toate usile caci totate usile erau inchise si nu mai exista nimeni acolo care sa mai deschida. Nu mai era nimeni nicaieri.
Si m-am trezit speriat. Intotdeauna ma trezesc speriat. Pina cind creierul nu intra in functiune total traiesc o senzatie de frica teribila. Apoi dupa ce ma trezesc imi amintesc de Dumnezeu si de puterea sa si ma gindesc stai ca nu mi se poate intimpla nimic rau si ma linistesc. Dar cu toate astea stiu ca undeva in adincurile sufletului meu ceva se zbate de groaza ca o pasare inchisa intr-o colivie care se loveste cu aripile de gratii.
Ce mai zimbeau si se bucurau oamenii cind venise Iisus in Ierusalim ! Venise intre ei porumbelul alb ! Care conform ritualului biblic trebuia sfirtecat bucati si cu singele sau trebuie stropit altarul lui Dumnezeu . Asta fiindca undeva in ceruri unui batrin contabil evreu nu-i ieasea socoteala energiilor si avea nevoie de o contra-greutate ca sa echilibreze niste balante ceresti. O simpla socoteala de contabil …
Citesc acum unii prin Biblie de puteri miraculoase precum Chivotul , dar nimeni nu-si da seama ce pret plateau oamenii aceia pentru acea putere. Ce cosmaruri ii bintuiau noptile . Ce spaime purtau ascunse in suflet care ii chinuiau mereu. Eu am blestemat pe Dumnezeu. Am blestemat pe acel contabil evreu care tine balantele norocului in miini. Si mi se spune ca nu-i nimic , n-am gresit cu nimic nu conteaza acel blestem absolut deloc. Asta numai daca merg pe un anumit drum … dar daca schimb drumul … conteaza. Si evreii au vrut sa schimbe drumul. Si au murit toti in pustie. Inclusiv Moise. Doar noua generatie de oameni perfect sincronizati si care tremurau ca varga in fata propriei lor puteri doar aceia au putut folosi Chivotul Legamintului. Nu-i deloc o fericire sa ai asa ceva. Banutul aruncat in fintina pentru implinirea dorintelor era libertatea omeneasca. Oamenii aceia nici macar nu mai aveau voie sa gindeasca orice ar fi vrut. Pina si visele trebuiau sa le fie conform legii ! Devenisera niste simple mecanisme. Perfect reglate .
Am sa incep sa le numerotez de-acuma si sa le scriu pe toate cine stie ce vor fi insemnind. Caci multe vise am avut pina acum dar nu le-am scris.
Eu eram doi oameni care se luptau cu sabiile. Un roman si un viking , romanul imbracat cu o mantie rosie si cu coif de roman iar celalalt imbracat in blanuri si cu un coif de viking din ala cu aripi ca al lui Thor. Si amindoi eram tot eu. Ne luptam pe o plaja malul unei mari. Dar vikingul a strigat ceva si romanul s-a impiedicat a cazut iar vikingul i-a pus piciorul pe piept si virful sabiei in grumaz. Si atunci am vazut o gramada de corabii dusmane care se apropiau de tarm ca sa ne invadeze. Si romanul a strigat la viking sa ne unim puterile ca sa rezistam impotriva dusmanilor ce se apropiau de pe mare. Si acesta m-a lasat sa ma ridic si am fugit amindoi la posturile de lupta. Iar eu m-am suit intr-o barca si visleam pe linga niste stinci. Si o stinca s-a deschis si un suvoi de apa m-a tras sub pamint si m-a coborit in adincurile pamintului departe in jos coborind printr-un canal impreuna cu barca pe suvoiul de apa. Cind am ajuns la capat barca s-a oprit pe un mic lac subteran. M-am dat jos din barca si am coborit intr-o pestera . Si mergind pe coridoarele pesterii am gasit o usa. Am intrat pe usa si m-am pomenit intr-o camera unde dormea cineva. Si am iesit din camera cu grija sa nu trezesc pe nimeni si m-am pomenit ca sint intr-un apartament. Si nu mai stiam cum sa ies de acolo. Ma aflam intr-o casa ingropata cu totul sub pamint care nu avea nici usi si nici geamuri pe unde sa pot iesi. Imi era frica ca se vor trezi cei ce dormeau si vor spune ca sint un hot. Singurul loc pe unde se putea iesi era pe horn dar nu incapeam pe acolo. S-au trezit cei ce dormeau si au inceput sa umble prin casa si m-au prins. Dar era o batrinica de treaba si mi-a zis sa ma linistesc. Si am stat pe urma impreuna cu cei ai casei la televizor unde am vazut un film cu ingeri si cowboy. Apoi batrinica a deschis o usa si m-a condus pe niste scari la suprafata pamintului. Si am ajuns in orasul meu numai ca se stricasera strazile erau toate crapate si izvora apa din crapaturi , toate strazile erau invadate de apa. Si mergeam pe liga niste vitrine in care erau expusi ingineri electronisti , fostii mei colegi de munca si toti munceau bucurosi si discutau despre microcontrolere. Si am trecut asa pe linga toate acele vitrine cu oameni ai muncii si m-am dus acasa. Si m-am bagat in pat. Si am adormit si am visat un calugar care mergea printr-o padure noaptea si a traznit un fulger intr-un copac si copacul s-a prabusit in fata mea in flacari.. Si cind m-am dus sa iau foc am vazut ca intre mine si copac se afla un urs mare. Dar a sunat interfonul si m-am trezit.
A deschis mama usa camerei si a venit la mine plingind si a spus ca iar a batut-o tata si a dat-o afara noaptea din casa. Si m-a pus sa pun mina pe capul ei si avea o umflatura uriasa de abia o puteam cuprinde cu mina. Si plingea mereu si cum plingea ea asa m-am trezit. Si mi-am dat seama ca totul a fost un vis. Si-am rasuflat usurat. Ce bine ca nu s-a intimplat nimic ! Apoi aud ca suna interfonul si ma inspaimint. Acela nu a fost vis , a fost prezicere . Iata chiar ca se intimpla. Si a venit mama si a inceput sa plinga si sa-mi povesteasca ca a batut-o tata si ca a dat-o afara. Iar apoi a mers in camera de alaturi. Si dupa o vreme ma duc si eu in camera de alaturi si nu mai era nimeni. Si iar am rasuflat usurat zicind ca am visat.
La doua zile dupa acest vis chiar s-a intimplat asa. Si acum imi pare rau ca nu i-am spus mamei dinainte acest lucru ca sa fi plecat fara sa mai fie batuta. Ar trebui sa incetez sa mai cred ca totul e doar o iluzie . Caci eu neg mereu faptul ca simt uneori viitorul si in loc sa ma folosesc acest lucru eu il ignor. Daca eu as fi crezut atunci puteam preveni asta. Caci mi s-a aratat acelasi lucru de doua ori.
Nu-i adevarat ca m-am vindecat de bilbiiala. Nu pot vorbi cu oameni. Miracolul vindecarii a durat numai 2 saptamini. Prezenta mamei aici la mine ma scoate din lumile abstracte in care traiam pina acum. Am devenit foarte suparat. Nu mai vreau sa fiu nici un fel de prooroc . Stiu prea multe si acestea ma apasa ca un fel de povara. Se presupune ca aceste lucruri ar trebui sa ajunga la oameni caci de asta mi-au fost trimise. Dar pur si simplu simt ca nu am putere sa fac asta. Cui sa spun aceste lucruri ? Oare este normal ca sa le afisez asa pe strazi ? Avem in ziua de azi ziare , reviste , este si radio , se pot publica carti . Dar nu pot scrie daca nu mi se ofera niste conditii de a scrie . Caci eu trebuie sa pot vorbi cu Dumnezeu nu sa scriu povesti din imaginatie. Trebuie sa ma cobor inauntrul sufletului meu ca sa pot auzi vocea lui Dumnezeu. Imi trebuie liniste singuratate nu pot scrie asa oricum si in orice conditii. Daca iti abati atentia la tot felul de probleme ale vietii cum sa mai cobori in abstract ? Cum sa mai urci catre cer cind greutatile vietii te apasa si te strivesc ?
Pai , societate umana , iti pun intrebarea vrei sa vina din nou un al doilea Moise ? Iata eu va pot duce intr-o tara unde nu veti cunoaste nici moarte si nici batrinete. Vreti ca Dumnezeu sa vorbeasca lumii din nou ? Dar daca voi nu vreti asta atunci de ce sa ma chinui eu sa va spun aceste lucruri ? Adica daca eu nu primesc nici un ajutor din partea lumii ca sa pot macar scrie atunci cum sa fac eu asa ceva ? Desigur Moise a aratat semne si minuni. Eu am acesta inventie care este o minune mai mare decit orice miracol ce a existat vreodata de cind este omenirea pe acest pamint.
Nu , stiu ce se intimpla , am senzatia ca Dumnezeu mi s-a intors impotriva. Mi-a dezvaluit taina Chivotului ca sa pot reface puterea magiei de demult si ca aceasta putere sa ma ajute in realizarea inventiei mele cu nemurirea. Iar eu m-am gindit sa verific daca functioneaza asa ceva experimentind taina Chivotului pe o echipa de fotbal care ar deveni astfel invincibila. Si apoi cunoscind aceste taine am gindit cum sa ghicesc numerele care vor iesi cistigatoare la loto . Visam bogatii si femei si celebritate. Si am inceput sa ma bilbii si sa am cosmaruri. Apoi s-a intimplat si necazul acesta cu mama.
Am fost azi si am cules urzici pe un deal. Si treceau oameni pe linga mine si mie imi era rusine. Iata ce ajunge un inginer , sa culeaga urzici ca sa aiba ce minca. Si cind ma gindesc la toate lucrurile pe care le stiu imi dau seama ca sint omul care stie cel mai mult din intreaga lume. Am ajuns mai departe cu cunoasterea decit orice savant al vremurilor noastre. Dati-va seama ca va pot darui viata. Va pot darui un paradis in care sa traiti dupa moarte si de data asta ceva real concret , verificabil . Ar trebui sa fiu imparat peste intrega lume si nu un muritor de foame coplesit de problemele vietii.
Si asa un om care va poate oferi acest lucru in loc sa fie un mare savant si sa lucreze in cine stie ce laboratoare , iata ca se ocupa cu culesul de urzici. Si nu de placere ci de nevoie ca sa maninc .
Nu , n-am sa mai lupt . N-are rost. N-am pentru cine sa lupt. Mi-e sila de oameni. Si oricum n-am cum sa mai lupt , cita vreme traiesc in tot felul de necazuri nu pot scrie . Nu mai vreau sa scriu.
pag1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 11 12 13 14 15 16 17
18 19 20 21 22 23 24 25 26 27 28 29 30 31 32 33 34