Plingind in ploaie

De multe ori am vazut oameni dormind pe strazi si de fiecare data intorceam capul in alta parte zicindu-mi ca nu-i treaba mea. Dar intr-o buna zi dupa ce muncisem un an am fost dat afara din servici si soarta m-a facut sa ma trezesc in strada fara bani in buzunar . Si parca nu-mi venea sa cred ca se apropie noaptea si eu nu mai am unde sa ma duc sa ma culc. Nu putea fi adevarat. Ce naiba sint inginer nu ? Sint om cu facultate. Se innoptase si incepuse sa ploua. Fiind sfirsit de oboseala caci umblasem toata ziua m-am asezat jos pe iarba si m-am invelit cu o bucata de plastic. Ascultam ropotul ploii ce curgea deasupra mea si simteam umezeala si frigul patrunzindu-mi prin haine. Si ma uitam pe sub bucata de plastic alaturi la un hotel unde era mare distractie. Femei frumoase si elegante ce coborau din masini de lux , oameni veseli si bucurosi care treceau pe linga mine si se uitau la mine ma vedeau si treceau mai departe continuind sa zimbeasca. Li se parea normal ca un om sa doarma in ploaie . Si fara indoiala ca multi erau oameni de mare cultura , oameni eruditi si inteligenti si bine educati de o politete excelenta si cu o moralitate crestina bine pusa la punct adica oameni foarte civilizati. Dar omul ce dormea in ploaie nu era problema lor . Caci ei mergeau la petrecere ei erau fericiti si bine dispusi. Si intrau in restaurantul de alaturi si stateau la mese mincau fripturi si beau bere si rideau mereu. Iar eu sub plasticul meu plingeam. Caci voiam si eu viata aceea normala . Voiam si eu sa stau la o masa si sa maninc o friptura caci imi era foame. Voiam si eu sa stau de vorba cu o femeie frumoasa caci de cinci ani nu am prietena din cauza saraciei in care am trait. De ce altii au totul si eu nimic ? Oare nu am muncit si eu ? De ce eu nu am avut dreptul la viata ? De ce ? Si plingeam de durerea vietii mele nenorocite Si ma gindeam ce porci sint aceia care rid si se bucura . Cit de nesimtiti pot sa fie. Si asa prin suvoaiele de ploaie am inceput s-ai vad transfigurat ca pe niste monstri hidosi umflati si cu gurile labartate rinjind iar risul lor a devenit un hohot grotesc ce-mi umplea mintea de scirba.

Si de atita durere si zbucium tot tragind cu pumnii inclestati de plastic ajunsesem sa nu mai am capul acoperit. Iar atunci am simtit ca nu eram singurul care plinge si care se zbate. Caci Dumnezeu plingea si el azvirlind neputiincios fulgere si trasnete iar lacrimile sale ce cadeau din ceruri imi spalau obrajii de lacrimile mele. Si am adormit asa acoperit de lacrimile lui Dumnezeu.

pag1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 11 12 13 14 15 16 17 18 19 20 21 22 23 24 25 26 27 28 29 30 31 32 33 34