Simt gustul adevarului in povestea lui Moise. Fara indoiala ca s-a mai exagerat uneori dar este si adevar in toata acea poveste. Miracolele povestite acolo sint prea multe si prea mari ca sa mai cer explicatii. De ce spun ca mi se pare ceva adevarat ? Pentru ca regasesc acolo ceva din propria mea poveste. Practic in povestea lui Moise toata lumea se indoieste de puterea lui Dumnezeu. Toti . Incepind cu Moise , Faraonul si mai apoi chiar poporul evreu se indoiesc tare cu totii de aceasta putere. Da , asa se poarta oamenii in mod normal , asa e firea oamenilor , de asta cred ca e si ceva adevarat in toata povestea.
Si culmea se pare ca Moise era si el un fel de bilbiit. La inceputul povestii Moise se plinge lui Dumnezeu ca are “vorba si limba incurcata” si ca nu poate vorbi poporului si nici lui Faraon si refuza indatorirea ce-i daduse Dumnezeu zicind ca nu-i el omul potrivit sa faca acest lucru. Moise nu putea vorbi. Si atunci il pune pe fratele sau Aaron sa vorbeasca in locul sau. Da e logic oamenii care nu pot vorbi sint orientati catre interiorul mintii lor au acea lume a imaginatiei . De asta Dumnezeu a vorbit lui Moise. Caci ar fi putut la fel de bine sa vorbeasca direct lui Aaron , ce nevoie avea Moise ca intermediar ? Si tot ceva legat de foc a fost la inceput ca a vazut Moise ceva intr-o flacara a focului si i s-a parut ca-i ingerul Domnului care i-a vorbit. Eu nu am vazut nimic in foc dar s-a aprins un foc in fata mea intr-un mod aproape inexplicabil. Si s-a aprins exact cind mi-a spus sa cred si se va aprinde. Dar nu s-a aprins din senin ci era totusi o flacaruie mica pe lemne.
Citind apoi despre facerea chivotului si-a cortului si alte asemenea lucruri am inceput sa ma plictisesc si ca sa scap mai repede de capitolele acelea am inceput sa citesc mai repede. Caci mi s-a spus sa citesc toata Biblia cu voce tare de la cap la coada. Si cind am inceput sa citesc repede m-am minunat eu singur cit de repede imi turuie gura incit nici un om obisnuit nu stiu daca ar fi putut citi asa repede daramite un bilbiit. Parca eram un comentator de fotbal asa de repede citeam. Si fara greseala fara poticneala. Nu-mi venea sa cred cit de repede puteam citi. Mi s-a dezlegat gura .
Si-mi amintesc ca de mai multe ori am spus inainte prin textele mele si in gindurile mele ca daca m-as vindeca de bilbiiala atunci da , chiar as crede si eu , dar ca nu voi crede atita vreme cit eu sint un bilbiit. Aproape ca am promis intr-un fel lui Dumnezeu ca voi crede in el daca ma voi vindeca de acest defect. Si iata acum turui ca o moara stricata fara nici o greseala de vorbire.
Unul dintre prietenii mei ce ma cunoaste de 3 ani mi-a spus ca eu nu am fost niciodata bilbiit. Si m-am enervat cum asa ? Adica de peste 20 ani ma chinui cu handicapul acesta si vine cineva si-mi zice ca nici nu am avut vreodata asa ceva. Adevarul este ca uneori aveam momente in care se intimpla sa vorbesc bine. Dar in rest eram asa de speriat ca o sa ma bilbii incit ma poticneam la fiecare 2-3 cuvinte. Si m-am gindit si eu ca da nu am fost bilbiit niciodata , totul a fost doar autosugestia mea si boala si vindecarea. Si ma gindeam cam sceptic la Dumnezeu .
Dar citind toata povestea asta cu Moise insa ma sperii. Cu ce putere ma joc eu de-a “cred nu cred” ? Uite cite chestii scrie aici. Si ma gindesc ca totusi ca Faraon sa lase sa plece 600 mii oameni nu-i o jucarie caci aceia erau slugile lui care ii aduceau multi bani prin munca lor gratuita. Trebuia sa fi avut niste motive foarte serioase ca sa faca asa ceva. Si pe urma ca sa treaca asa un intreg popor prin desert nu-i jucarie caci ii trebuie mincare si apa. Caci atunci cind au ramas fara apa in desert un intreg popor erau aproape gata sa-l omoare pe Moise ca i-a adus aici. Si-a strigat Moise catre Dumnezeu si acesta i-a aratat o stinca si a lovit Moise cu toiagul in piatra si a inceput sa curga apa din stinca.
Hmm… Eu cred ca Moise a lovit stinca cu toiagul la modul ca “Uite aici trebuie sa sapati ca sa dati de apa” si dupa ce a lovit Moise cu toiagul au mai lovit si altii cu tirnacoapele. Ei , dar nu conteaza cum o fi fost. Cert era ca totusi o putere a fost alaturi de ei . Ceva i-a ajutat pe oamenii aceia nu au mers ei chiar asa de capul lor. Au vizitat chiar si un vulcan in plina eruptie la muntele Sinai si le-a zis Moise ca acolo pe virful muntelui a coborit Dumnezeu care se arata lumii ca un nor de foc . Da , dar nu totul are explicatie. Scrie acolo ca Dumnezeu chiar a vorbit lumii din norul acela de fum si foc. Oare nu cumva o fi trimis Moise pe careva inainte sus pe munte ca sa strige de acolo de sus catre oameni ? Hmm… cu o statie de amplificare si cu niste boxe enorme da ar fi mers… Nu , cred ca a fost altceva , cred ca erau niste gheizere pe munte si cumva prin cine stie ce putere acelea sunau ca niste trimbite si sunau precum o voce. Da bine , hai ca am auzit si eu vintul hohotind si strigind peste munti. Dar ca un gheizer sa rosteasca fraze inteligente asta ar fi prea de tot. Doar daca ar fi fost modulat cu puterea gindului sau cu altceva.
Oricum de la o vreme am inceput sa ma tem sa mai vorbesc cu Dumnezeu. Caci prea ma joc cu vorbele si prea il iau in ris. Sa nu se supere pina la urma. Caci sint asa precum un copil care il trage pe Mos Craciun de barba convins fiind ca e o barba falsa.
Si cumva nu stiu cum sa zic dar cumva stiu. Stiu ce a fost si cum a fost si ce s-a creat din puterea mintilor oamenilor. S-a creat o chestie o intrupare a lui Dumnezeu dar prin puterea mintilor omenesti. Ceva cumva dincolo de legile normale ale materiei.
Si vrajitorii egiptului au facut miracole. De unde aveau aceia putere sa faca si ei miracole ca ale lui Moise ? De unde ? Era aceeasi putere pe care o foloseau si vrajitorii si Moise. Aceeasi putere , aceeasi tehnologie . Dar alt simbol , alt nume. Vrajitorii foloseau numele lui Ra iar Moise folosea ceva fara nici un nume. Un simbol fara nume si fara chip
Cum sa zic…Duhul Sfint era si in Moise si in vrajitori. Dar simbolul era creatia oamenilor . Dumnezeu Tatal este facut de oameni.
Duhul sfint este o chestie , o putere , este ceva , care a facut lumea si oamenii si tot ce este , iar apoi oamenii au facut din si cu mintea lor pe Dumnezeu Tatal , o entitate vie si reala care exista intr-un spatiu matematic abstract. Aceasta entitate abstracta s-a intrupat acolo pe muntele Sinai in realitate si nu doar in imaginatia oamenilor. A coborit din abstract in real. A vorbit cu vocea vulcanului in eruptie. Aceasta entitate s-a intrupat mai apoi si in Iiisus si s-a facut om. Aceasta chestie , acest Dumnezeu Tatal este ceva diferit de om si are o minte proprie diferita de mintea omeneasca si atit de diferita incit aproape ca ni se pare ca este irational. Este foarte departe de o minte omeneasca si de aia nu-l poate percepe nimeni direct. Nu se poate auzi direct Vocea lui Dumnezeu decit daca un om innebuneste putin.
Discutia dintre om si Dumnezeu ar fi ceva asemanator cu discutia dintre o piatra si un om. Omul nu poate vorbi cu o piatra si piatra nu poate vorbi cu un om pentru ca sint lucruri foarte diferite. Dar omul poate trage citeva suturi pietrei ca sa-i arate directia in care vrea sa se rostogoleasca piatra. Iar piatra va pricepe ca trebuie sa se rostogoleasca la deal si o sa zica ca omul este nebun caci este absurd si anormal ca o piatra sa se rostogoleasca la deal. Caci piatra vrea sa cada la vale nu la deal. Si fiind o piatra proasta si fara minte nu poate pricepe ca omul vrea sa construiasca un templu sus pe virful dealului din pietrele care vor ajunge acolo.
Asa sintem si noi cu Dumnezeu , ni se pare anormal tot ceea ce face si nu pricepem nimic si nu vrem sa facem ce ne spune. Pentru ca noi avem ratiunea noastra si el pe a lui si sint lucruri foarte diferite.
pag1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 11 12 13 14 15 16 17 18 19 20 21 22 23 24 25 26 27 28 29 30 31 32 33 34