Am fost si eu citeva zile la tara si intr-o dimineata se stinsese focul in soba. Si aduc eu lemne de afara cam umede caci ploua si ma stradui sa fac focul in soba. Si ma chinui eu multa vreme cu surceluse mici si tot suflu in foc de imi umplusem toata fata de cenusa si tuseam caci ma inecasem cu praful de la cenusa. Iar focul nici ca se aprindea. Si atunci simt un indemn in inima mea care-mi spune “incearca in alt fel” . Si cum nu mai aveam nici un chef sa mai suflu in soba fara sa gindesc prea mult am hotarit sa incerc .
Era pe capatul unei surcele o flacaruie mica cit un bob de mazare si aia vai de capul ei albastra.. Si ma uit la flacaruia aceea si imi spun in minte ca de la acea flacaruie mica focul se va aprinde . Si flacaruia incepe sa pilpiie gata gata sa se stinga. Si mi-am zis nu asta e imposibil nu trebuie sa se stinga. Caci daca s-ar stinge ar insemna ca vocea care ma indemnase sa incerc altfel ar fi o minciuna si eu nu vreau sa fie minciuna. Daca acum nu se aprinde acest foc ar insemna ca Dumnezeu nu exista. Si e imposibil sa nu existe. Trebuie sa existe ! Flacaruia asta nu trebuie sa se stinga . Trebuie sa se aprinda si sa arda sa aprinda toate lemnele din soba. Cred cu toata convingerea ca asa va fi. Si atunci flacaruia s-a luminat si s-a facut din albastra galbena si s-a marit si in mai putin de zece secunde lemnele ardeau trosnind cu vilvatai de se umpluse toata soba de foc. Si rideam si nu-mi venea sa cred. Si dupa asta am inchis usita sobei si m-am bagat in pat si ma gindeam la ceea ce vazusem. Si mi-am zis stai oleaca ca doar n-am innebunit. Doar n-o sa ma apuc acuma sa cred ca eu am aprins focul doar asa cu puterea credintei. Cum o sa cred asa ceva ? Fara indoiala ca a fost doar o coincidenta. Era acolo o mica flacaruie si din intimplare de la aceea s-a aprins focul . Ca tocmai atunci eu m-am trezit eu sa cred nu stiu ce ? Doar o intimplare… Si gindind eu asa deodata imi dau seama ca nu mai aud vilvataile focului din soba. Sar din pat deschid portita sobei si focul era stins. Cum un foc asa de mare de trosneau lemnele sa se fi stins ? A , da desigur au ars doar surcelele cele mici iar lemnele mari nu s-au aprins si de aia s-a stins. Asa ca totul e rational si perfect explicabil.
Si ce m-am chinuit dupa aia de l-am aprins din nou… Si am mai incercat si in zilele urmatoare smecheria cu “cred ca se va aprinde” dar nici pomeneala . Asta dovedind desigur ca intr-adevar a fost doar o coincidenta .
Si totusi simt cum in mine o bucata de suflet ride de cealalta zicind : Coincidenta nu-i asa ? Atunci n-ai decit sa sufli in foc pina ti-or iesi ochii .
Ei , uite ca suflu ce sa fac ca doar n-am sa stau in frig. Caci cu sau fara credinta focul tot se aprinde pina la urma.
Si dupa asta cind m-am intors de la tara asa din plictiseala m-am apucat sa mai rasfoiesc Biblia si desigur din intimplare s-a deschis tocmai acolo unde se povestea despre Ilie si focul acela aprins cu puterea credintei. Si tot din lemne ude. Mai sa fie !
Acu altii or spune ca mint. Da treaba lor ce zic altii. Dar eu insumi eu ce sa cred despre asta ? Hai sa zic ca focul s-a aprins printr-o coincidenta. Era o flacaruie pe capatul unei surcele si asta explica desigur izbucnirea focului in citeva secunde. Dar de ce a doua coincidenta incit sa citesc exact despre Ilie ? Aha stiu ! Cred ca auzisem eu cindva demult ca e ceva legat de foc cu acest Ilie si uitasem desigur. Dar vazind acest nume in Biblie mi-am zis hai sa citesc sa vad ce-i cu asta ca-mi pare cunoscut numele. Da desigur stiu totul e perfect explicabil. Si totusi amintirea acestei intimplari ma pune pe ginduri .
Oricum vezi ce bine am facut ca n-am crezut ? Caci daca as fi crezut as fi innebunit . Oare cei de la Socola nu vor fi vazut poate si ei vreun miracol de au ajuns asa?
pag1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 11 12 13 14 15 16 17 18 19 20 21 22 23 24 25 26 27 28 29 30 31 32 33 34